Category Archives: (Co)Laborator Supranatural

Un studiu actual: „boli” cu transmitere… spirituală!

Un studiu actual: „boli” cu transmitere… spirituală!
Un studiu actual: „boli” cu transmitere… spirituală!

Nu obişnuiesc să preiau materiale din alte publicaţii, dar am primit prin intermediul prietenului nostru Ophiucus un extrem de interesant articol al parapsihologului braşovean Răzvan Petre, vizând chiar spiritualiatea abordată, explicată sau înţeleasă eronat – precum şi efectele sale. Practic, eu consider  acest material ca un îndemn la o abordare profilactică a excesului de zel „spiritual”. Articolul preluat de Ophiucus a fost publicat pe site-ul spiritus.ro (http://www.spiritus.ro/razvan_.htm), sub titlul „10 boli cu transmitere spirituală”; este, de fapt, un rezumat realizat de dl. Răzvan Petre după lucrarea “Eyes Wide Open: Cultivating Discernment on the Spiritual Path”, a americancei Mariana Caplan. Am adăugat cîteva date privind activitatea ştiinţifică a autoarei, tocmai pentru a aduce un argument în plus acestui veritabil semnal de alarmă.

 Mariana Caplan, ph.D în psihologie, antropologie culturală şi în spiritualitate contemporană, este profesor de psihologie transpersonală şi yoghină la California Institute of Integral Studies. A studiat tradiţiile mistice din India, America şi Europa, trăind experienţa iniţiatică în multe centre sipituale ale lumii.

Mariana Caplan şi-a petrecut ultimii 15 ani cercetând şi scriind despre discernământul pe calea spirituală.

Cunoscând sute de învăţători şi mii de practicanţi spirituali, ea a observat cu stupefacţie că viziunea şi practica noastră spirituală poate fi “infectată” de câteva “boli cu transmitere spirituală”. Iată, pe scurt, principalii “contaminanţi”:

1. Spiritualitatea de tip “fast-food”: amestecaţi spiritualitatea cu o cultură occidentală care promovează viteza, multitasking-ul şi recompensarea imediată şi veţi obţine probabil o spiritualitate “fast-food”. Ea provine din fantezia noastră, comună şi de înţeles, că eliberarea de suferinţa umană poate fi un proces rapid şi usor. Totuşi, un lucru este clar: transformarea spirituală nu poate fi obţinută dintr-o dată.

2. Falsa spiritualitate: este tendinţa de a umbla, a te îmbrăca şi a acţiona aşa cum ne imaginăm că ar face o persoană spirituală. Dar aceasta este doar o imitaţie a realizării spirituale autentice, precum sunt produsele contrafăcute vândute ieftin pe la colţul străzii.

3. Motivaţie confuză: deşi dorinţa noastră de evoluţie spirituală poate fi autentică, ea este deseori amestecată cu motivaţii mai pământeşti, cum ar fi dorinţa de a te simţi iubit, dorinţa de a fi legat de cineva, nevoia de a-ţi umple goliciunea sufletească, credinţa că drumul spiritual îţi va alunga orice durere şi ambiţia spirituală, adică dorinţa de a fi cineva “special”, mai grozav ca alţii.

4. Identificarea cu experienţele spirituale: în această „boală”, ego-ul îşi asumă meritul experienţei spirituale şi începem să credem că noi suntem întruchiparea iluminării. De obicei, fenomenul nu durează la nesfârşit, dar tinde să se prelungească la cei care se consideră persoane iluminate sau care au statutul de învăţători spirituali.

5. Ego-ul spiritualizat: „boala” apare când structura profundă a personalităţii este profund pătrunsă de concepţii şi idei spirituale. Ego-ul se retrage la adăpost sub această carapace “spirituală”, ceea ce îl face impenetrabil la critici, sfaturi, feedback, stimuli proaspeţi. Ne blocăm creşterea spirituală reală tocmai în numele ideilor noastre îndelung elaborate, dar pietrificate, despre spiritualitate.

6. Producerea pe bandă rulantă de maeştri spirituali: la ora actuală există numeroase şcoli şi tradiţii spirituale la modă care îi fac pe discipoli să creadă că ei se află la un înalt nivel de iluminare spirituală, lucru departe de a fi adevărat. Totul se produce conform reţetei: primeşte lumina, trăieşte experienţa mistică şi – gata! – eşti iluminat şi pregătit să-i iluminezi şi pe alţii în acelaşi mod. Problema nu este că astfel de oameni predau lecţii despre spiritualitate, ci că ei se cred a fi ajuns deja maeştri.

7. Orgoliul spiritual: după ani de eforturi, practicantul atinge un anumit nivel real de înţelepciune, ceea ce îi stimulează mândria, sentimentul de “superioritate spirituală”. Boala se manifestă sub forma gândurilor de genul “sunt mai bun, mai înţelept şi deasupra celorlalţi, fiindcă eu sunt un om spiritual.”

8. Mintea colectivă: cunoscută şi sub numele de gândire de grup, mentalitate de sectă sau boală de ashram, este un virus insidios al dependenţei. Într-un grup spiritual se fac conveniente subtile şi inconştiente despre cum ar fi corect să gândeşti, să umbli, să te îmbraci, să acţionezi. Indivizii si grupurile infectate cu acest virus resping persoanele, atitudinile şi circumstanţele care nu se conformează regulilor nescrise ale grupului.

9. Complexul “poporului ales”: acest complex de superioritate nu aparţine exclusiv evreilor. Este credinţa că “Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, pur si simplu, mai bun decât orice alt grup”. Acest crez maladiv nu trebuie confundat cu recunoaşterea faptului că ai găsit calea cea mai bună pentru tine, adică învăţătorul spiritual sau comunitatea potrivită ţie!

10. Virusul mortal – “Am ajuns!”: această boală este terminală, mortală pentru evoluţia noastră spirituală. Este vorba de credinţa că “am ajuns” la scopul final al căii spirituale. Din momentul în care credem că nu mai este nimic de atins, progresul spiritual şi orice dezvoltare ulterioară încetează. În dobândirea discernământului pe calea spirituală este important să ne descoperim bolile ego-ului şi autoînşelării, al căror morb îl avem cu toţii. Atunci avem nevoie, mai mult decât oricând, de simţul umorului şi sprijinul prietenilor spirituali veritabili. Când înfruntăm obstacolele de pe cale, pot interveni şi clipe când cădem în disperare şi ne scade stima de sine, sau ne pierdem credinţa în disciplina pe care o urmăm. Totuşi, trebuie să ne păstrăm credinta în noi înşine şi în ceilalţi ca să putem realiza ceva important pe lume.

Traducere şi adaptare după “Eyes Wide Open: Cultivating Discernment on the Spiritual Path” de Răzvan Petre.

Manipularea, dincolo de regulile comunicării

Manipularea, dincolo de regulile comunicării
Manipularea, dincolo de regulile comunicării

de joannaprymo ♥

Fiecare zi e uimitoare, plină de informaţie…izvorâtă din întuneric sau din lumină, minutul devenind o provocare spre cunoaştere. În spatele banalităţii stă, de multe ori, un adevăr întunecos sau poate unul plin de iubire. Lupta de a şti prin simţire se desfăşoară în fiecare dintre noi, la toate nivele..conştient…subconştient… inconştient.

Pândind ca un perfid bandit, stă cuminte duşmanul, pregătit oricând să fure ”identităţi”,stări şi simţiri. Da… despre manipulare aş dori să vorbesc astăzi, observaţiile făcute fiind destul de vechi, totuşi. Acum câteva zile urmăream un documentar împreună cu câţiva prieteni. Ce expunea acel film… nu are o mare importanta – modul lui de prezentare şi scopul fiind relevante. Încă de la începutul vizionării/audierii, mi-a creeat senzaţia că sunt într-o aulă universitară de mare prestigiu, în faţa unui profesor-doctor academician. Construcţiile lingvistice folosite erau muuuult prea ”sofisticate” pentru publicul căruia i se adresa acel documentar. Prima mea reacţie launtrică a fost de genul… ”wow, ce deştepţi sunt alţii şi ce… în urmă sunt eu”. Deşi nu înţelegeam mare lucru, m-am încăpăţânat să urmăresc până la capăt… când , ce să vezi?! Surpriză!!! Limbajul academic încetează a mai fi folosit… locul său fiind luat de unul accesibil prin care se transmitea un ”oarecare” mesaj.

La finalul documentarului, o parte din reacţiile din jurul meu au fost asemănătoare cu prima mea reacţie launtrică… ”ce tare a fost nenea… ce deştept, cult, citit e… se vede că ştie ce spune”. Cea mai importantă reacţie a fost ”cu siguranţă, are dreptate în ceea ce spune!”. Cu alte cuvinte, deşi oamenii din jurul meu nu înteleseseră mare lucru din brambureala ”academică” prezentată, ei au decis că mesajul din final, transmis într-un un limbaj accesibil… este adevar absolut!

Genul acesta de manipulare mi se pare extrem de interesant – mai ales acum, când toţi ne dorim să cunoaştem iar… cunoaşterea. Din păcate, pentru mulţi dintre noi, proba „ştiinţei” o reprezintă numărul de formulari ”sofisticate” folosite în discurs. Cu cât eşti mai alambicat în exprimare… cu atât eşti considerat mai aproape de adevăr, mai evoluat.

Câte forme ia şi până unde poate ajunge manipularea?!

Ştiam că în orice tip de comunicare, pentru a avea eficienţă, trebuie adaptată forma de transmitere a mesajului la nivelul de receptare al interlocutorilor sau al spectatorului. Am crezut că neîndeplinirea acestei condiţii duce la eşecul comunicării… Dar, se pare că poate avea un rezultat mai interesant – manipularea. Probabil ca mulţi dintre cei care vor citi vor spune ”eu nu sunt atât de involuat astfel încât să cad într-o asemenea capcana”. De fapt, fiecare dintre noi este unic – dar fiecare are şi tipul lui de manipulat / manipulator.

Căutătorul, între divin şi prăbuşire

Căutătorul, între divin şi prăbuşire
Căutătorul, între divin şi prăbuşire

de Sanda Georgescu ♥

Lumea ascunsă a celor care au ştiut din toate timpurile mai multe decât ceilalţi a stârnit suspiciune, nedumerire, invidie şi chiar ură. De ce? Ar fi bine să ne întrebăm.Oare să fie ignoranţa care ne face să ne temem de tot ceea ce depaşeşte puterea noastră de înţelegere? Să fie nemulţumirea sufletului nostru, care ar dori şi el să-şi exprime dorinţa de evoluţie dar pe care-l îngropăm în dorinţele noastre de vibraţie mai joasă? Să fie puterea celui care cunoaşte şi pe care-l invidiem pentru asta? Poate toate laolalta… şi altele în plus!

Referitor la reţinerea unora faţă de ezoterişti, în general…Să nu vă mire că în ultima vreme este o deschidere către marea massă. Dacă observi atent, în toate domeniile este o tendinţă de a informa publicul. Şi în medicină s-au făcut emisiuni şi s-au editat lucrări de informare a marelui public. Psihologia, care nu este un domeniu la îndemâna oricui, are reviste, emisiuni şi expoziţii pe profil. Şi aş putea continua încă mult… Cred că dezvoltarea pe care a luat-o acest tip de comunicare este fără precedent şi fiecare încearcă să transmită ceva celuilalt.

În materie de ezoterism şi de spiritualitate, în general, lucrurile sunt mai sensibile. Cred că, de fapt, omul a rămas agaţat undeva şi are de ales între a dezvolta mai departe tehnologiile sau să se întoarcă în interiorul lui şi să se dedice împlinirii cerinţelor structurii sale intime, superioare. Unii spun că nu mai este timp şi cei ce ştiu multe au deschis puţin portiţa ca să vedem de fapt şi acest tarâm – atât de misterios dar atât de… al nostru. Pe de altă parte şi ezoteriştii – şi alte persoane preocupate de domeniile acestea – sunt tot oameni – au şi ei slăbiciunile lor, iar poate unii sunt mai puţin bine intenţionaţi. Tărâmul este alunecos şi trebuie avută mare grijă! O posibilitate, în acest sens, ar fi sa dai atenţie inimii tale şi mesajelor sufletului tău.

Şi mai este ceva – acea dilemă a tuturor celor care vor să cunoască mai mult… Să mă explic. Fiecare am pornit şovăitori şi cu multe întrebări. În momentul în care am început să mă rog şi să cred, am ştiut că nu mai este posibil drumul înapoi şi că întrebările şi căutările vor fi până la sfârşitul vieţii. Cred că este în firea omului să iscodească pentru a şti mereu mai multe – şi să experimenteze, are în el asta! Dorinţa de a afla…

Gândiţi-vă cât de greu o fi fost pentru primii exploratori, cu mijloacele lor rudimentare, să  descopere alte ţinuturi, de fapt alte lumi… Am văzut un documentar despre „Drumul ceaiului”, care durează un an  – ce pericole, ce ţinuturi aride – şi totuşi a fost parcurs în fiecare an!

Omul este creaţia lui Dumnezeu şi eu îl văd plin de cutezanţă, spirit de sacrificiu şi credinţă. Dar la fel de adevărată este laşitatea omului,ura, realitatea razboaielor nimicitoare, distrugerea animalelor şi pădurilor – a însăşi planetei care ne este cămin. Câteodată mă întreb câtă răbdare vor mai avea cei de sus cu noi… Probabil că reprezentăm ceva care merită să existe – fiindcă altfel, logic şi meritat, am fi dispărut de mult.

Ezoterişti sau profani, oameni de ştiinţă sau simpli căutători ai misterului,   cred că atunci când încercăm să explorăm alte tărâmuri ale planetei noastre sau de pe altele, lumi mai puţin cunoscute din lăuntrul nostru sau din spaţiul divin, trebuie să păstram legatura permanentă cu Cel ce ne-a creat – aşa cum alpinistul nu dă drumul frânghiei – ca să nu se prabuşească în hăuri. Din păcate uneori, chiar ezoterişti sau savanţi fiind, scăpăm frânghia… şi nu pierdem doar oricum-trecătoarea viaţă – ci poate şi nemuritorul-suflet. De fapt, dilema căutătorului, sau poate chiar a omului, este dacă acea coardă va ţine sau nu… fiindcă el a fost încă de la început hotărât să o forţeze la maxim…Fotografie de Dragos Dumitriu

Sensul pierdut al lui dumnezeu-Omul

Sensul pierdut al lui dumnezeu-Omul
Sensul pierdut al lui dumnezeu-Omul

de Vaatenen ♠

 Cine consideraţi că a avut mai multă putere asupra lumii: Dumnezeu, Îngerii Căzuţi sau dumnezeu-Omul? Printr-o atentă observare a textelor scrise şi interpretate de Om vom vedea intenţia acestuia la adresa Stapânului sau, de ce nu, a Stapânilor. Prin faptul ca nimeni nu şi-a clarificat la nivel de conştient originea intrarii în corp de “carne” şi “apă lepădată” se poate înţelege că nimeni nu a dorit ca “omul” să conştientizeze trecutul.

Vă întreb: cum recunoaşte Fiul pe Tatăl lui? Se spune că nici un om nu a cunoscut Numele şi adevăratul Chip al Domnului. Să se fi mers pe ideea că atunci când “ŞTII” adevărul despre tine, nu mai poţi fi prostit?…

Întreb: cine îl invocă pe Dumnezeu… nu omul?! Cine răspunde în numele lui Dumnezeu, nu omul? Cine spune că omul este îndumnezeit, nu omul? Deci, cine este stăpânul omului, chiar în numele Domnului, nu omul?!

Cine spune să faci ce spune popa, nu ce face popa, nu omul? Cine adună suflete în numele Domnului, nu omul? Cine promite în numele Domnului, nu omul? Cine vorbeşte în deşert, dar şi în casa Domnului (construită tot de om!), nu omul? De ce atâtea promisiuni în numele Domnului?

Cine afirmă că Domnul împlineşte lucrarea Lui prin oameni, nu omul?

Dar de ce nu vin acum, pe pământ, un Heruvim, un Înger, un Arhanghel?…

Omului i se arată tot timpul în vis sau în viziuni toţi supuşii Domnului. Şi se mai spune că va veni într-un timp anume, la sfârşitul unor vremuri… care vremuri?

De ce omul caută sa încheie contracte cu… omul? De ce omul caută siguranţă la… om?

Concluzia mea este că toate afirmaţiile dar şi întrebările de mai sus – şi multe, multe altele – demonstrează că omul nu-şi mai găseşte sensul existenţial. Şi mai ştiu că în astfel de cazuri, cel ce se expune cu astfel de afirmaţii sau întrebări poate fi (sau va fi) înlăturat de oameni… în numele Domnului.

Dar oare nu se spune din bătrâni “ce iţi iese din gură îţi pică în sân”?

Şi nu se spune, din vremea celor şi mai bătrâni, că “omul este făcut din păcat”?

În fine, se poate trage o concluzie pământească: să nu superi omul… că-ţi dă în cap cu Domnul!

Idee de moment: “Eu sunt… tu!”

Idee de moment: “Eu sunt… tu!”
Idee de moment: “Eu sunt… tu!”

de Laura Averchi ♥

 Opinii contrare… Nu am răspuns nimănuia urât şi nu mă deranjează părerea ta, nici faptul că-mi cataloghezi drumul meu spiritual sau nu, e treaba ta… eu îmi spun părerea mea, tocmai pentru că respect celelalte păreri. Fiecare îşi trăieşte propria lui experienţă şi are propriile lui convingeri în funcţie de experienţele vieţii lui. Nici prin cap nu-mi trece să-mi dau eu cu părerea în sensul impunerii cu forţa a unui adevăr al meu… Fiecare îşi exprimă adevărul (lui) şi totul este legat, la un nivel mult mai subtil, la întreg… Ştiu că toţi suntem manifestarea UNULUI, dar suntem diverşi – ”diversitate în unitate”; eu nu pot să te etichetez şi ştiu că e mult loc sub soare… Pentru fiecare… Mă simt liniştită aşa cum sunt – şi în realitatea mea sunt exact aşa cum trebuie şi unde trebuie… Nu aştept de la nimeni ceva care să-mi mângâie ego-ul – pentru că nu mai vreau să am egou. Eu mă consider o picătură din tot, nu mă mai consider separata… Îmi place să mă scald în iubirea divină şi chiar dacă îmi spui părerea ta contrară eu iţi trimit tot iubire… Pentru că încerc să învăţ lecţia iubirii necondiţionate… Atunci când răspunzi cuiva apărându-ţi opinia proprie cu înverşunare,este un semn de neacceptare a ceea ce eşti…nu putem respinge nimic ce nu a fost atras mai întâi, acel lucru care ne deranjează la celălalt este o oglindire a noastră – şi tocmai aceasta forţă este cea care ne-a atras… Eu am vorbit cu “eu” tocmai pentru a nu-i deranja pe ceilalţi şi nu pentru a impune părerea mea ca un adevăr de necontestat; nu-mi permit aşa ceva şi îmi respect interlocutorii.

Studiind fizica cuantică mi-am dat seama de relativitatea lucrurilor şi de percepţiile noastre… Cât despre religii, e treaba lor – eu vorbesc din experienţa proprie, pentru că mi+am dat seama că mă interesează ce înţeleg eu şi ce experimentez eu. Nu atac nici una… vorbesc prin prisma propriei mele simţiri… Încearcă puţin şi tu DETAŞAREA şi imparţialitatea – ştii ce bine este!… În fond, crezi că nu sunt pe un drum spiritual? Ai dreptate!… Crezi că sunt pe un drum spiritual? Şi atunci ai dreptate… pentru că, dragul meu, în propriul tău univers DOAR PROPIUL tău adevăr e valabil…

Şi nu lua nimic ca un atac la persoană…eu sunt tu! Legea oglindirii…

 Fotografie de Dragos Dumitriu

VISUL – gândirea ce nu se oprește…

VISUL – gândirea ce nu se oprește…

Așa cum am anunțat, public un articol interesant al psihologului clinician Anca Boalcă, un material care poate va părea unora destul de arid, de tehnic, presărat cu termeni specifici științei psihologiei. Am considerat însă că zona Visului, pe care vă invit să o parcurgem împreună în conferința de sâmbătă, trebuie cunoscută sub cât mai multe aspecte. Și cred că unul dintre cele mai importante este cel științific. În opinia mea, lectura acestui articol va fi utilă – și poate lămuritoare  – pentru cei ce sunt pasionați de atât de misterioasa lume a visului. (D.D)

 Motto: “Mai cerești ca stelele ce scânteiază ni se par ochii pe care-i deschide în noi noaptea”  

Novalis

Visele conțin de cele mai multe ori imagini din viața reală, fragmente petrecute în starea de veghe. Preocupările mintale diurne ocupă un spațiu semnificativ în conținutul visului. În vis aspectele cognitive, raționale sunt ignorate, uneori evenimentele, imaginile, simbolurile apărute în vis sunt ilogice, ireale, frizând imposibilul.

Cel mai fascinant și  mai derutant aspect al visului este aspectul său neprevăzut…

 În ce etapa a somnului apare visul?

 Creierul comandă producerea unor substanțe chimice, serotonina și  noradrenalina. Aceste substanțe ajută la transmiterea impulsurilor nervoase în, înspre și dinspre creier.  Activitatea electrică a creierului se realizează pe baza descărcărilor impulsurilor nervoase. Read the rest of this entry

Regina muzicii magiei despre… magie

Regina muzicii magiei despre… magie

Pentru că tot am vorbit în pastila din „Codul lui Oreste” despre zeiţa Hekate, marea divinitate a vrăjitoarelor din trecut şi de astăzi, vreau să vă prezint un adevărat fenomen muzical al curentului spiritual New Age şi mai ales al Wicca – artista australiană Wendy Rule. Considerată cea mai importantă cântăreaţă de gen, este şi o practicantă a vrăjitoriei, adeptă a politeismului – neopagan şi adeptă a Wicca. De fapt, foarte multe ritualuri se desfăşoară pe muzica lui Wendy Rule.

Cariera sa muzicală a început în zona jazz-ului, ulterior explorând această muzică spirituală. A compus un număr impresionant de single-uri şi a înregistrat şase LP-uri. Este, ca multe femei puternice, Scorpion – element pe care îl consideră definitoriu pentru propria evoluţie. Pentru că este un caz aparte ce merită cunoscut de persoanele interesate de supranatural, mi-am permis să traduc acest autoportret literar al artistei.

(Click pe imaginea cu Hekate pentru a asculta melodia dedicată zeiţei)

  Read the rest of this entry

Metal și… mitologie nordică

Metal și… mitologie nordică

Iată un mesaj pe care îl consider un articol foarte util pentru cei care doresc să studieze cultura și mitologia Nordului – transpusă în creații muzicale și (ale artei) plastice contemporane.

Îmi cer scuze în fața lui Alin că am publicat mail-ul în acest fel, fără acceptul său, dar cred că are suficientă importanță pentru a se constitui într-un articol de Cronica Supranaturalului.

Bună seara,

Îmi face o foarte mare plăcere să vorbesc despre ceea ce imi place…
In primul rând – Muzica.

Acum, nu știu ce fel de muzică ascultați… sau dacă aveți ceva împotriva “Metalului”.
Voi începe prin a vă face o prezentare scurtă a unor trupe, apoi voi atașa link-uri care să adeverească spusele.
Spun asta pentru că eu asta ascult, de muuulți ani, și datorită unei trupe pe care o iubesc, pe nume Manowar, am descoperit și universul acesta minunat!
Manowar este o trupă de  Heavy Power Epic Metal “Old School” – iar versurile lor se învârt, de 30 de ani, în jurul  lui Odin și Thor, al războinicilor vikingi, înmormântări și incinerări ale razboinicilor pe drakkare – sau în inima muntelui –  sacrificiile lui Odin pentru atotcunoaștere ș.a.m.d

http://www.youtube.com/watch?v=MguJyPOlOoE
http://www.youtube.com/watch?v=PRP0XCSz0fg&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=gfUe2B8wjiI&feature=related

Read the rest of this entry