Category Archives: Pastilele Supranaturalului

Șarlatanie, imoralitate, sublim și divin – sau Sincronicitatea, paradoxala lege a Creației

Șarlatanie, imoralitate, sublim și divin – sau Sincronicitatea, paradoxala lege a Creației
Șarlatanie, imoralitate, sublim și divin – sau Sincronicitatea,  paradoxala lege a Creației

synchronicity31Multe dintre realizările omenirii se datorează altor factori decât intenția, planul original și (poate) mai cu seamă calitățile inițiatorului. Aparent inexplicabil, fabulosul război de cucerire, jaf și răzbunare dus de Alexandru a (con)dus la cele mai frumoasă perioadă culturală a antichității, elenismul. Cel mai necredincios popor, conform propriilor scrieri – și singurul care și-a numele în urma unei lupte cu (trimisul Lui) Dumnezeu – a dat religia și pe același Dumnezeu la două treimi din omenire. Cealaltă treime, ce-l urmează pe Cel Deșteptat, și care propune cele mai subtile, ai blânde și mai pline de cunoaștere căi – nu știe că succesul religiei lor (sau filosofiei spirituale) nu se datorează lui Buddha ci unui monarh sângeros care, la un moment dat, sătul de propriile fărădelegi se transformă într-un învățător al celor mulți – cărora le spune să lase de-o parte complicatele idei ale religiei și să se gândească la un singur cuvânt – compasiunea.

Într-o vreme am avut parte de un maestru într-ale ezoterismului, un om extrem de cult, ceea ce făcea ca prelegerile sale să fie o adevărată plăcere. Am aflat despre oameni și idei, dar mai ales despre conexiuni mai puțin promovate – teorii furate, încrengături amoroase, devieri de toate felurile ș.m.a…. Maestrul era nu numai un veritabil depozitar de informații deocheate dar mesajul său devenea mai frivol, pe măsură ce plăcerea vorbitorului devenea mai nedisimulată. Mă uitam în jurul meu și vedeam pe figurile celorlalți întrebarea – bun, e adevărat totul, probabil, dar ce căutăm noi aici?! Dacă asta e istoria (elaborării) acestui curent (sistem) inițiatic, atunci e o făcătură, un fals, o ipocrizie!…

La fel se spune despre posibilele dezvăluiri scoase la lumină din scrierile de la Qumran sau Nag Hammadi sau… Iuda nu era un trădător, Magdalena era soția lui Iisus și au avut copii, ba chiar Învieirea nu a avut loc fiindcă Iisus nu ar fi fost, de fapt omorât… Evangheliile canonic ar conține deci mistificări, plagiat, date false… Pericol uriaș, a strigat Biserica, reacționând cam la fel ca noi, ezoteriștii, în fața ”dezvăluirilor incendiare” ale maestrului!…

Motivul acestui gând scris de față, este că deunăzi, un distins cercetător al ezoterismului anula mai toate ideile inițiatice ale dragului meu secol XIX utilizând un probatoriu bine pus la punct și o logică așișderea – ”inițiații” erau fie niște șarlatani dovediți, fie nebuni, fie nu spun, în esență decât niște banalități fără legătură cu vreo inițiere sau filosofie. Repet, domnul în cauză are dovezi serioase în legătură cu ceea ce afirmă. La fel ca și maestrul mai-sus-amintit, poate la fel ca și cei ce atacă scrierile canonice. M-am gândit, automat, la lipsa de caracter și moralitatea jalnică a multor mari artiști, de la Wagner și Beethoven, la Caravaggio sau Baudelaire… dar cât de dumnezeiască este creația lor!!! Aș putea continua cu exemple din știință, diplomație sau cu așa-ziși mari oameni ai cetății…

Dar recapitularea se impune – mari realizări ale umanității au avut la bază intenții contrare rezultatului și înfăptuitori total nepotriviți, religiile au la bază necredința și mistificarea iar curentele și creațiile spirituale moderne sunt, de fapt, rodul unor șarlatanii sau al crizelor unor nebuni. Și totuși…

Ideile și creațile de spirit apărute (chiar) în acest fel sunt minunate, sublime – și mai ales înălțătoare. Divine, exclam eu, de obicei… Paradoxal, nu?

Carl Gustav Jung, ajuns într-o dilemă apropiată, teoretizează ”sincronicitatea” – experiența a două sau mai multe evenimente care aparent nu sunt legate cauzal și este improbabil să se petreacă deodată din întâmplare – dar care se petrec totuși concomitent, într-un mod semnificativ (conf. Wikipedia).

De fapt, mare parte din istoria umanității seamănă cu o înlănțuire acauzală. Practic legea sincronicității pare a fi verificată permanent… apărând acum un alt paradox – ea nu poate fi aplicată! Nu poți calcula aplicarea ei, nu poți prevedea – de fapt nu o poți utiliza în nici un fel ca o componetă a predicției sau analizei pentru dezvoltare – ci doar constați, post factum, intervenția ei.

Sincronicitatea, această adevărată lege a evoluției omenirii este în același timp verificată și inaplicabilă! Cel puțin nu de om. Dar de către cine? Răspunsul poate fi simplu – este o dovadă a existenței lui Dumnezeu și a misterului căilor Sale…

Asta ar însemna că toate acele mari opere și idei datorate monarhilor sângeroși, spiritualiștilor escroci sau nebuni, artiștilor imorali – sunt, de fapt, ale Creatorului. Iar paradoxul, exprimat prin legea sincronicității, ar merge până-ntr-acolo încât dovada intervenției Divine devine mai clară cu cât subiecții, oamenii, sunt mai vicioși ori mai nemernici!

O învățătură islamică îmi spune că Allah poate alege să se exprime și prin intermediul unui măgar – dar asta ar însemna ca în epoca bosonului Higgs ar trebui să renunț la cercetarea paradoxului.

Poate că asta e răspântia din fața mea, alergătorul pe calea minții și spiritului – a fi credincios sau… paradoxal. Simplu, nu? Cu excepția faptului că unii spun că diavolul vine de la grecescul (cum altfel?!!) verb diaballo, cel care stârnește confuzie… ca și paradoxul. (Q.e.d?) Iar știința spune că energia întunecată face ca Universul să se dilate, să crească (să trăiască, să evolueze?!). (parcă nu mai e Q.e.d.).

Buna Vestire: sensuri şi înţelesuri tainice ale Revelaţiei Divine

Buna Vestire: sensuri şi înţelesuri tainice ale Revelaţiei Divine
Buna Vestire: sensuri şi înţelesuri tainice ale Revelaţiei Divine

Pare ciudat ce afirm, dar acesta este sentimentul care mă încearcă atunci când scriu despre conferinţa din martie – anume că mi se pare cea mai frumoasă temă… Şi, culmea coincidenţei – sau poate… soarta – vom aborda cel mai clar act al divinităţii chiar de ziua Revelaţiei creştine, Buna Vestire.

Credinţa mea este că Divinitatea este cea care are „exclusivitatea” şi motivul revelaţiei, nu omul. Oricât ar fi de sfânt, de iniţiat sau de posesor al cunoştinţelor de Yoga, şamanism sau, mai nou, de psihologie transpersonală, omul rămâne doar un beneficiar, pe bază de dar condiţionat, al Scânteii Divine; de aceea el nu poate provoca Revelaţia… ci numai El!

De aceea cred că a susţine că  numai mesajul unei religii este adevărat este nu numai un nonsens omocentrist ci şi o blasfemie. Ignorând şabloanele acuzaţiilor de sincretism New Age vreau să-l provoc pe acel teolog care poate ridica piatra pe care scrie „noi îl obligăm pe Dumnezeu să ne fi dat numai nouă Revelaţia, Adevărul!”. Din păcate, odată cu Mărul cunoaşterii, am bănuiala că am muşcat şi din viermele interpretării… iar gustul aceluia ne-a plăcut cel mai mult.

Iată deci două idei, două provocări pentru noua „Dezbatere de la Dalles” – aşa cum firesc am redenumit conferinţele noastre.

Dar Revelaţia presupune şi o cercetare – alta decât cea teologică. Pentru noi, pasionaţii de adevăruri misterioase şi ocultism, datele din istorie la care au fost transmise revelaţiile conţin informaţii. De aceea am solicitat unor figuri importante ale astrologiei şi numerologiei să ni se alăture pentru descifrarea mesalului divin.

Am bucuria de a o avea alături pe doamna Mariana Cojocaru, astrolog şi cercetător al sensurilor ascunse din planul spiritual şi pe domnul Mihai Voropchievici – care şi-a petrecut mult timp studiind, în baza fascinantei numerologii, datele importante ale omenirii.

Multiplele culori ale tabloului spiritualităţii vor fi  redate de trei maeştri; îl vom asculta pe reputatul scriitor, critic de artă şi iniţiat pasionat de teologie George Radu Serafim – cel căruia i se datorează apariţia primului (şi cel mai important) departament dedicat spiritualităţii din media românească – „Viaţa spirituală” de la TVR; dacă am folosit cuvântul „important”, ei bine acesta este sinonim cu Hary Kuler atunci când vine vorba de studiul sensurilor profunde ale iudaismului; în fine, am lăsat la urmă personalitatea al cărei farmec şi cultură mă fascinează la superlativ – doamna Mioara Roman, profesor şi mare cunoscător al lumii islamice, care ne va vorbi despre un subiect inedit – rolul femeii în şi după Revelaţia islamică.

Atributul „inedit” îmi reaminteşte de o promisiune făcută înainte de ultima conferinţă – anume de a prezenta idei sau ipoteze în premieră la aceste evenimente. Ei bine, dacă luna trecută am vorbit de o posibilă origine a celor mai vechi civilizaţii în Valea Indusului dar şi despre Dumnezeul ascuns al Brahmanismului ca o primă formă ce a inspirat religiile avraamice, de data aceasta am curajul să afirm că fiecare intervenţie va conţine un element inedit.  Însăşi analiza aceasta a Revelaţiei, pe cât de complexă, pe atât de… nemaiîntâlnită, am dorit-o ca pe un logos nou, de dată asta al omului, către umanitate dar şi către Divinitate. Un logos al spiritului iubitor dar şi cercetător,  liber de false uri şi unit – dar mai ales smerit în faţa Revelaţiei Divine. De Buna Vestire, o bună vestire omenească!

 

Câteva date tehnice:

 

Pentru prima dată, conferinţa se va încheia cu o dicuţie liberă cu publicul, cu toţi moderatorii.

Locul de desfăşurare este Sala Dalles, din bulevardul Magheru nr. 18.

Expunerile vor începe la ora 14.00 vor fi două pauze, conferinţa urmând a se încheia, teoretic, la ora 18.00.

Accesul se va face pe bază de bilet, cumpărat de la intrarea în incintă, preţul unui bilet fiind 10 lei.

Rezervările se pot face trimiţând un mesaj (comentariu) la aceast material – sau pe Facebook.

Conferinţa este filmată dar va fi pusă pe site după cca 20 de zile.

 

Vă aşteptăm cu drag!

Halloween – sărbătoarea de Samhain şi renaşterea spiritului celtic

Halloween – sărbătoarea de Samhain şi renaşterea spiritului celtic
Halloween – sărbătoarea de Samhain şi renaşterea spiritului celtic

Totul pleacă dintr-un trecut îndepărtat, atunci când primele civilizații au lăsat cea mai mare și mai obsedantă comoară urmașilor – întrebările fundamentale: cine suntem? De unde venim? Încotro mergem? Iar mai straniu era că oamenii primeau de multe ori explicații în vis sau aveau viziuni, amintiri din locuri și momente în care nu fuseseră niciodată… Mai mult, în vis și nu numai le apăreau strămoși pe care-i cunoscuseră sau doar auziseră despre ei – dar care le dădeau, de multe ori, răspunsuri la întrebări…

Așa a apărut convingerea că hotarul lumii de dincolo poate fi trecut de muritori – cu sau fără voia lor.  Iar realitatea acestui fenomen straniu, inexplicabil, nu a fost pusă la îndoială în timpurile străvechi. Iar tentația accederii în planul altor existențe a devenit, încă de atunci, un aspect periculos al spiritualității antice. Din această cauză, misteriile, cultele și sistemele inițiatice de care am vorbit în câteva ocazii au avut un dublu rol: pe de o parte a asigura o pregătire și o legătură cu alte planuri, pe de cealaltă parte de a ține departe anumite secrete – periculoase pentru cei nepregătiți. Read the rest of this entry

Vampirii – fascinaţia Supranaturalului: dovezi şi cunoaştere versus mistere trecute şi actuale

Vampirii – fascinaţia Supranaturalului: dovezi şi cunoaştere versus mistere trecute şi actuale
Vampirii – fascinaţia Supranaturalului: dovezi şi cunoaştere versus mistere trecute şi actuale

Vampirul este poate cea mai fascinantă figură a Supranaturalului. Periculos și distins, frumos și pasional până la extrem, sadic sau gata de sacrificiu, seducător și criminal fără remușcări – acestea sunt fațetele vampirului ca produs al imaginației sau inspirației scriitorilor, artiștilor plastici, poeților sau cineaștilor. Dar  entitățile vampirice sunt amintite încă din primele mituri ale omenirii iar istoria lor, mai mult sau mai puțin recunoscută, o urmărește pe  cea a umanității.

Vampiri nu au fost numai plăsmuiri ale artiștilor. Apar în mitologie, în curente mistice, în religii. Sunt spirite, demoni sau chiar zei… De cateva mii de ani s-au strâns și multe mărturii ale prezenței lor în viața oamenilor. Cu alte cuvinte, ne aflăm în fața unui fenomen ce se manifestă de mii de ani în fața unei omeniri care fie îl respinge ca plăsmuire, fie se simte îngozită, fie nu reușește să înțeleagă…

Intenția mea este să vă invit la o călătorie pintre credințe, mărturii și ipoteze despre vampiri, încercând să mă mențin, așa cum am spus încă de la începutul acestei lucrări, în zona surselor cât mai credibile. Read the rest of this entry

Emisiunea Codul lui Oreste: “Despre conştiinţa şi sufletul animalelor” Cronica “S”: Animale fabuloase și o realitate supranaturală – fenomenul Berserker

Emisiunea Codul lui Oreste: “Despre conştiinţa şi sufletul animalelor” Cronica “S”: Animale fabuloase și o realitate supranaturală – fenomenul Berserker

În ultima emisiune Oreste a abordat o temă inedită, anume  cunoașterea sufletului necuvântătoarelor. Invitate au fost două doamne cunoscute pentru preocupările lor atât în zona culturii și cercetărilor oculte, dar și ca iubitoare de animale. Este vorba de Monica Vișan, directorul editurii “For You” și de Ingrid Baciu de la revista “Lumea Misterelor”.

În cadrul pastilei “Cronica Supranaturalului” am vorbit despre animalele fantastice care populează supranaturalul, dar subiectul principal a fost un episod ciudat de la începutul Evului mediu –  transformarea omului într-o fiară ucigașă pentru a fi folosit în luptă. Este vorba de cazul Berserker, un ritual magic utilizat de nordici, interzis la începutul celui de-al doilea mileniu chiar de regii vikingi din cauza pericolului ce îl reprezentau aceste ființe. De altfel, este posibil ca fenomenul să se afle la baza trasformării omului într-una din cele mai cunoscute făpturi ale Supranaturalului – vârcolacul. Desigur, în pastilă am vorbit pe scurt despre acest caz, dar săptămâna aceasta veți putea citi pe site un articol mai detaliat.

Cercetarea visului – o istorie paralelă a aventurii spirituale umane

Cercetarea visului – o istorie paralelă a aventurii spirituale umane
Cercetarea visului – o istorie paralelă a aventurii spirituale umane

Motto: Legenda spune că, la început, oamenilor le-au vorbit în vis puterile misterioase ale naturii – focul, apa, vântul… Apoi, zei sau demonii ce creau, distrugeau sau conduceau natura și universul li s-au arătat în vis oamenilor… Iar omul a început să se simtă mai puternic în vis, să își dea seama de propria lui divinitate…

Visele… poate cea mai clară legătură a omului cu ceea ce îl depășește ca înțelegere și ca percepție în stare de veghe. Și cele mai vechi nedumeriri ale “creației supreme” – unde se află atunci când visează, cine îi trimite visele, pe cine visează, se vor îndeplini visele?…
Lumea viselor este un alt mare mister; cum poate vedea omul în timpul somnului locuri ce nu le-a văzut în starea de veghe? Cum poate lua legătura, în mediul oniric, cu persoane necunoscute ori inaccesibile sau chiar cu… divinități?
Să ne gândim la primele vise ale copilului, ale bebelușului. Ce experiență îl poate face să viseze, ce a văzut el din lume în așa fel încât să-l facă să viseze?!…
Gândiți-vă la mirarea omului primitiv, acea ființă apropiată ca activități și preocupări de animale, când a avut primele vise… Și mai ales când au apărut ființele extraordinare din lumea onirică. Read the rest of this entry

Echinocţiul de toamnă – sau când întunericul învinge lumina

Echinocţiul de toamnă – sau când întunericul învinge lumina

Echinocțiul de toamnă… atunci când întunericul domnește în aceeași măsură cu lumina, după lunga domnie a soarelui… de la echinocțiul de primăvară încoace. Să ne gândim că echinocțiul din oglindă – sau de peste ecuatorul celest – este asociat cu străvechea sărbatoare a luminii, Paștele. Aș putea specula că la acest început de toamnă astronomică sărbătorim de fapt… întunericul?
Răspunsul este poate fi da, și vom vedea că s-ar putea baza pe tradiția multor culturi. Dar, să o luăm metodic…

Noaptea grecilor, mai tânără decât propria lor poveste

Denumirea vine din latină – și se traduce prin – noapte(a) egală. Totuși, primii care revendică descoperirea acestui eveniment sunt grecii. Mai precis descoperirea echinocțiilor și a succesiunii acestora i s-ar datora unui astronom și matematician din secolul al doilea înainte de Hristos, pe numele său Hipparchus (cca. 190 -120 î.e.n.), ale cărui concluzii s-au bazat pe mai vechile observații astronomice ale unui alt astronom grec, Aristarchus din Samos care, cu o sută de ani înainte descoperise diferența între anul sideral și cel tropic. Read the rest of this entry

Mamona – demon, zeu sau egregor – adevăratul stăpân al omenirii

Mamona – demon, zeu sau egregor – adevăratul stăpân al omenirii

Articolul precedent s-a dorit a fi o introducere în altă lume – aceea a supozițiilor ezoteriștilor. Putem vorbi de realitate în cazul egregorului? Din punct de vedere al unui probatoriu științific clasic– sigur, nu. Spuneam însă că trebuie să ne raportăm la teoriile moderne și mai ales la principiile “metaștiinței” – printre care, la loc de frunte este cel al Posibilului.

Egregorul, ca transfer al dimensiunii gând-intenție-credință în zona entităților divine poate fi acceptat ca și element de studiu și de lucru cu planul divin. Au făcut-o anticii (cei care încă de atunci au imaginat atomul și chiar cuantele), o fac de mii de ani grupurile și comunitățile inițiatice. 

Poate unul dintre principiile cele mai interesante de lucru este ciclicitatea. Pe de altă parte, Erwin Laszlo propune spațiul akashic.

Deci, întrebarea logică este dacă acest egregor era creat iar comunitatea respectivă doar s-a conectat – sau a fost creat pe de-a întregul de om – de spiritualitatea colectivă…

Cred că e mai bine să lăsăm subiectul deschis, să adunăm ipoteze, să le corelăm – fiindcă o mare (și pozitivă) parte a aventurii umane se bazează pe corelări – după cum și lipsa acestora a dus  chiar și la conflicte…

Am pornit această analiză plecând de la marele zeu al lumii moderne… Cei care au văzut emisiunea lui Oreste știu că mă refer la sinistrul Mamona. Zeul care reprezintă obsesia omenirii – avuția, banul.

  Read the rest of this entry

Marele şi adevăratul zeu al lumii de azi

Marele şi adevăratul zeu al lumii de azi

Pe acest site am scris despre zei, despre demoni și vampiri, despre sfinți și magie, despre făpturi ale supranaturalului.  A sosit timpul să vorbim despre ceva cu putere mult mai mare asupra oamenilor. Despre marele zeu al omenirii…

Dar, să facem puțină istorie.

 Undeva pe Pământ, cândva în istoria presupus cunoscută sau nici-măcar-bănuită, una sau mai multe entități puternice au hotărât că e cazul să apară o ființă cu un nivel ridicat al exprimării dar mai ales al percepției unor semnale de la ele, entitățile superioare.

Este un început pe care îl citim clar sau interpretabil în toate mitologiile lumii. Ceea ce se pare că nu au intuit Creatorii a fost că acest dar al exprimării este de fapt o formă de exteriorizare care, modulată după ciudata minte a creației, poate duce la multe probleme… Chiar și pentru Creatori. Pentru că oamenii au simțit nevoia să se exprime din ce în ce mai puțin așa cum le transmiteau Creatorii și au început să adapteze mesajul divin la calitățile fiecăruia. Iar, ulterior la ambițiile fiecăruia. Read the rest of this entry

Masonerie şi creştinism – incompatibilitate sau dublă ipocrizie?

Masonerie şi creştinism – incompatibilitate sau dublă ipocrizie?

Motto: “Omul e un animal care se roagă la ceva.

Caută un model ideal. Și uneori nimerește, alteori, nu”

Petre Țuțea 

 

Am pornit de la o idee care aprinde spiritele bisericești tradiționaliste dar și pe ale multor credincioși – mai mult sau mai puțin evoluați.

Anume că între creștinism și masonerie există o stare de opoziție și de excludere.

Nu încerc să prezint o replică la aceasta afirmație, ci doar să propun o temă dezbaterii celor interesați.

Biserica acuză în sensul temei alocuțiunii mele mai multe elemente de teorie și ritualistică masonică. Mă refer, în primul rând, la o declarație oficială a Bisericii Ortodoxe a Greciei din anul 1933, document realizat în urma unei cercetări făcute Sfântul Sinod și de Facultatea de teologie din Atena. Acest material mi se pare important întrucât este și la ora actuală un element de referință pentru materiale de gen, iar în baza lui s-au luat măsuri în legătură cu masoneria, inclusiv cu cea română.

Dar iată câteva dintre argumentele bisericii Greciei. (la sfârșitul articolului meu veți găsi documentul integral, ca și o decizie a BOR din 1937, amândouă foarte interesante)

”Francmasoneria nu este o societate filantropică sau o scoală filosofică, ci constituie un sistem mistagogic (inițiatic n.DD) ce amintește de vechile credințe păgâne din care provine și a căror continuare și rod este. Read the rest of this entry