Monthly Archives: February 2012

Inocenţa înţelepciunii

Inocenţa înţelepciunii
Inocenţa înţelepciunii

de Andra DUMITRIU ♥

“Bunăvoinţa altruistă şi iubirea, ele sunt cele care cer ca noi să trăim pentru altul pȃnă la ultima noastră suflare şi pȃnă la cea din urmă expiraţie a respiraţiei noastre, pȃnă la ultima picătură de sȃnge şi pȃnă la ultima globulă a acestei ultime picături, pȃnă la ultima sistolă şi pȃnă la cea din urmă diastolă!” Vladimir Jankélévitch

L-am descoperit pe Vladimir Jankélévitch (1903-1985) participȃnd in Italia la un seminar cu titlul  „Adevăr si minciună in filosofie”. Am fost atinsă pe loc de profunzimea acestui prea puţin cunoscut filozof, care prin scrierile sale a reuşit să cuprindă vaste domenii cum sunt: filosofia, psihologia, politicul, socialul. Prin expunerile sale se întrevede o luptă continuă cu ceea ce reprezintă lumea materială, ȋn care suntem angrenaţi cu toţii, şi dorinţa sa acerbă de a face să se nască din nou  „Il primo mattino nel mondo”, lipsit in adoptarea de măşti din partea fiecăruia pentru a putea supravieţui durităţii societăţii. Dacă ne aruncăm privirile ȋnspre scrierile biblice, ne dăm seama că bucuria deplin trăită, aşa cum este ea percepută ȋn grădina Edenului, era un efect al inocenţei simţirii, ȋn lipsa conştiinţei. Adam şi Eva sunt exponenţii perechii ideale care, prin manifestarea lor, trăiesc în comuniune perfectă cu Tot Ceea Ce Este. Sunt expresia „fiintei androgine”, au Totul în Unul, ca două picături ce poartă şi ȋşi exprimă ȋn trăire, esenţa divină. Paradisul era creaţia lor prin Dumnezeu-Tatăl, deorece Dumnezeu le-a dăruit-o, iar ei şi-o  hrăneau  prin puritatea lor în simţire. Răsplata era Fericirea Absolută de A FI ȋn Unul.

Odată cu ademenirea din partea şarpelui, odată cu acea cădere din eternitate în vremelnicie, omul a „muşcat” din pragul conştientizării, căpătȃnd ȋn dar puterea de a raţionaliza , de a face distincţie ȋntre bine si rău. Ȋn acest fel au trecut ȋntr-un alt plan existenţial, asemenea copiilor care-şi părăsesc căminul părintesc pentru a se lua la trȃntă cu destinul, lipsiţi fiind de permanenta căldură a ȋmbrăţişării de acasă.  În consecinţă, lumea vizibilă trebuie să fie alcătuită din bine şi din rău, căci în caz contrar nu ar putea fi recunoscută Realitatea, ar fi imperceptibilă pentru noi. Servindu-ne de simţurile din lumea senzorială, noi putem accede la Realitatea Supremă. Dacă la ȋnceput totul se trăia ȋn expresia Iubirii şi a  Inocenţei, a Unităţii, ȋn definitiv, dar fără s-o conştientizezi că tu eşti parte din Ea, acuma tu te naşti pentru a ţi-O găsi ȋnlauntrul tău şi a te uni cu Ea, găsindu-te pe tine tot ca El şi astfel a te uni într-un sens mult mai complex, cu Sinele Divin. Astfel, noua formă ȋn care vom accede după realitatea fizica , se spune că va fi una asemănatoare celei anterioare fizice, o formă astrală dar mult perfecţionată, deoarece noi vom păstra şi cunoştinţele dobȃndite din experienţa senzorială.

Atunci trăiam în Paradis, eram fericiţi, deşi nu ştiam Cine Suntem, acum trebuie să aflăm ca Suntem – cu adevărat şi bine – pentru a ne putea trăi fericirea; e doar un alt mod de a contribui ȋn evoluţia Creaţiei Universale, prin puterea noastră de co-creatori şi ascultători de drept al liberului arbitru, găsindu-ne adevărata cale spre ceea ce noi vom cunoaşte ca fiind Acasă. Căderea în minte furnizează omului instrumentul bun al conştiinţei, de care se poate servi, ȋn spiritul esenţei lui divine, adică a iubirii, pentru a putea accede spre o Realitate Superioară. Realitatea manifestă acum este cea a lumii materiale, unde apare şi  fenomenul iluziei separării ȋn mintea noastră, fenomen cu care noi ne luptăm ȋn permanenţă, ȋn ideea experimentării cum trebuie a liberului arbitru, despre care putem spune ca nu este altceva decȃt un mijloc de refuz al Răului. Fiind inzestraţi după chipul si asemănarea lui Dumnezeu, avem toate posibilităţile de a contribui la schimbarea in Bine; ȋn noi zace aceaşi sursa cu posibilităţi infinite de manifestare. E nevoie doar de  conştientizare ca suntem si trăim ȋn Unul, fără a da naştere unor false separatisme, bazate pe ignoranţa că am putea chiar şi fără Voia Tatălui. Motivul ignoranţei este acela că omul e convins că trăieşte din forţe proprii fără o constantă dependenţă de Cauza Primă a Vieţii. Dacă omul ar crede, cum de fapt este adevărat, că întreg binele vine de la Dumnezeu, nu ar face din bine un merit propriu. Aşadar, dacă omul va trăi în acord cu Ordinea Divină, după moarte se spune ca el va devini un înger şi se va bucura de înţelepciune angelică. Când vorbim despre unirea omului cu raiul vorbim despre unirea lui cu Dumnezeu şi de asemenea despre prietenia sa cu îngerii; căci raiul nu este rai în virtutea a ceva ce ţine de îngeri, ci în virtutea Sferei Divine a lui Dumnezeu” (Emanuel Swedenborg).

Societatea de care aparţinem este purtătoarea diferitelor maşti impuse de la naştere fiecarui om pentru a se putea apăra de lumea din jur. Suntem nevoiţi să disimulăm, să fim mereu altfel, minţind cu orice ocazie pe care o percepem ca fiind pericol ȋn viaţa noastră. Jankélévitch demască puterea iluzorică a minciunii, determinându-ne să ne ȋntrebăm: Cum putem rezista ȋntr-o societate care ne impune să adoptăm mereu propriile măşti? Este sinceritatea un antidot de renaştere a Lumii? Suntem astfel pe calea de a ne ȋntoarce la origini la acea inocenţă trăită de Adam si Eva ȋn Paradis? Lipsa sincerităţii ne determină pe toţi să devenim opaci faţă de tot ceea ce ţine de exterior, să ne închidem, să ne izolam, trăindu-ne frica, angoasa.  Pierzȃnd din vedere Faţa lui Dumnezeu, din lipsa trăirii ȋn  iubire si sinceritate, ceilalţi din jurul nostru au ajuns să ne creeze jenă. Am uitat că el, tu, sunt tot o reflexie a noastră ȋn oglinda Creaţiei, că toţi eram cȃndva Unul reduşi la Fiinţa Primordială, şi nu manifestam sub niciun „chip” minciuna sau ruşinea.

Aceasta este poate calea spre trăirea ȋn inocenţa înţelepciunii. “Inocenţa este esenţa întregului bine, iar binele este cu adevărat bine doar în măsura în care există inocenţă în el; tot aşa, înţelepciunea este cu adevărat înţelepciune doar atâta timp cât este inocenţă; ea este acelaşi lucru cu dragostea, mila şi credinţa” Din acest motiv nimeni nu poate pătrunde în rai dacă nu posedă inocenţă, cum spune şi Dumnezeu: „Fiţi înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii”(Matei 10; 16).„Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei. Adevărat vă spun că, oricine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copilaş, cu nici un chip nu va intra în ea!” (Marcu 10: 14, 15; Luca 18: 16, 17). Aici, copilaşii semnifică inocenţa, ca pretutindeni unde apare cuvȃntul în Biblie. De aceea, spune Swedenborg, “Adevărul nu poate fi unit cu binele, nici binele cu adevărul, decât prin intermediul inocenţei”. În viziunea lui, “uniunea adevărului cu binele este numită căsătorie cerească, iar căsătoria cerească este raiul”. Adevărata dragoste în căsnicie îşi derivă existenţa din inocenţă, pentru că se înalţă din uniunea binelui cu adevărul în două minţi, adică în cea a soţului şi în cea a soţiei; iar această uniune, când coboară într-o sferă inferioară, ia forma dragostei din căsnicie; căci partenerii însuraţi se iubesc pentru că sunt uniţi în minte. De aceea există o anumită desfătare în dragostea maritală asemenea celei a copilăriei şi a inocenţei.  Animus si anima le purtăm fiecare din noi, atât femeia cât şi bărbatul, dar le descoperim cu adevărat doar în “reîntregirea Fiinţei primordiale”.

Salutul din timpurile străvechi era „Pacea fie cu tine”, salut ce mai e folosit şi astăzi. Dumnezeu însuşi, când a apărut în faţa apostolilor, a spus: „Pacea fie cu voi” (Ioan 20: 19, 21, 26). Că inocenţa şi pacea există împreună se poate vedea la copii, care, aflându-se în inocenţă, trăiesc şi în pace; şi pentru că trăiesc în pace, totul are la ei aparenţa de joacă, însă “pacea copiilor este exterioară, căci pacea interioară, la fel ca inocenţa interioară, există doar în înţelepciune, şi deci în acea uniune a binelui cu adevărul care este sursa întregii înţelepciuni” (Emanuel Swedenborg).

Conferinţa… în imagini

Conferinţa… în imagini

Se spune că o imagine face cât o mie de cuvinte… Deci, până voi redacta miile de cuvinte despre coferinţă, public câteva dintre frumoasele poze realizate de Marian Nedelcu.

Am incercat să pun nu mai pun accentul pe date, ci pe idei. Idei noi…

 

 

 

 

 

 

Un vorbitor excepţional, o prezenţă extrem de plăcută – Majumdar Avisek 

 

 

 

 

 

Surpriza serii, dr. Ioana Lipovanu, cunoaştere, farmec şi…

 

 

 

 

 

 

… ce să mai, muza mea…  “Sister Jane” – pentru prieteni!

 

 

 

 

 

 O prezenţă extrem de inspirată – Simona Stoicescu

 

 

 

 

 

 

Amintiri după conferinţă – cu Michelle şi Vaatenen – care, după cum se vede, nu e diferit doar ca gândire…

 

 

 

 

 

 

Va urma…

 

Lista finală a rezervărilor la Conferinţa din 26 februarie

Lista finală a rezervărilor la Conferinţa din 26 februarie
Lista finală a rezervărilor la Conferinţa din 26 februarie

Petruta Banu 2

Claudiu tzimboaca 2

Velcescu Cristina

Vaatenen

Daniela Popescu

Alina H

Egiptiana

Carmen Zaric

Aleshya

Roncea Felix

CameliaY

Tudor Emilia

Simona Preda 3

Andrei Popa 2

Monok

Gabriela pana

Stefan georgeta maria

Gabriela Filip 2

Andrei Bulboaca

Stefania

Raducanu 2 radu si oana

Cornelia Popa 2

Nicoleta Ganea

Laura sarau

Ionut Sabau 3

Mihaela

George Alexandru Palici 2

Mariana Palade

Liga Gabriel 2

Alina Sisiiac 2

Sorina Iovan 2

Mioara Chiru 2

Ema Minculescu

Tamas Liliana

Camelia cam-tangi 3

Jo 2

Georgiana Cernat 2

Flavia D 1

FloFul 1

Mady 1

GAucan DAniel

DAniel Zambreanu

Calugarescu Eugen Liviu 6

Gabriela popescu 2

Nela Dinu 4

Camelia Elena Dumitrescu 2

Iuliana 2

Danila Ligia

Popa Mariana Tamara 2

Raluca

Neagu Raluca Elena

Ruxandra Kaitar

Cristina Palade

Simona Badeanu

Irina Costescu

Cotiga dorin 2

Dan Adriana Cristina 2

Radu Simion si Marin Larisa (2 locuri)

tudor stefan marian

florescu alina

florescu stefan

Ionut M

Mihai Sarbu 2

Monica Deaconeasa

Aletheea 2

Ioneta 2

Shaik Roxana pt dna Huda

Florin C

Bogdan T

monica minca

Gabriela Ionescu

Aurel Georgescu

 Sorina 2
Stanciu Liliana 2
Liliana Martin
AndreiGX
Glavan Veronica
Calin
Alma
Cristina
Christine Z
Irina peptenaru
Mihla
Alexandra Cristofor 3
Ruxandra Ilea 2
Ela
Mihaela Mihai 2
Gabriela Rebej
Cristian Prichea 2
Dulea Eugenia 2
Sonia Cecilia Tiu
RADU IROFTEI 2
Cristian VAsile
Elena Iordan-Constantinescu
Tudor Emanuel
Fabian Cristina
Nuta Mihaela
 Marilena Cimpeanu
 Popa Ioana 3
Nicoleta Ovadiuc
Dulea Eugenia

O ambiţie: Conferinţa ideilor care nu s-au mai spus vreodată

O ambiţie: Conferinţa ideilor care nu s-au mai spus vreodată

Cred că este una dintre cele mai importante conferinţe pe care le-am organizat. Spun asta nu numai datorită importanţei temei şi a participării de excepţie, dar mai ales pentru că este o conferinţă a ideilor care nu s-au mai spus.

Organizarea, deasemenea, va fi altfel. Am învăţat din greşelile trecutului şi cred că vă va satisface ceea ce veţi vedea şi auzi.

Acestea fiind spuse, îmi face plăcere să vă prezint câţiva dintre participanţii la conferinţa de duminică, 26 februarie, ora 14.00, la sala Dalles. Aşa cum ştiţi, Conferinţa are titlul “Moştenirea hindusă, de la Dumnezeul ascuns, karma şi yoga, la reîncanare” şi se vor ţine prelegeri şi prezentări pe teme istorice şi mitologice, lingvistice şi filosofice, psihologie, artă şi tradiţii.

 

Iată, pe scurt, temele pe care le vor aborda unii dintre conferenţiari:

 

Pentru prima oară o veţi vedea pe mama lui Oreste, prof. univ. dr. Ioana Lipovanu, o persoană extraodinară, un om de cultură profund, cu gândire originală. În opinia mea, doamna Lipovanu este cel mai important exeget al lui Lucian Blaga dar şi o mare cunoscătoare a gândirii hinduse. Ambiţia doamnei Lipovanu este de a prezenta mereu ceva nou – aşa încât, la conferinţa de duminică,  va vorbi despre o idee în premieră: Dumnezeul ascuns, credinţă a brahmanilor, din care s-a inspirat cultura iudaică. Doamna Lipovanu va vorbi despre arieni şi operele sanskrite, despre ideile vedice şi despre minunatele creaţii din marile poeme hinduse. De altfel, cred că doamna în cauză mai are o ambiţie – să arate cine e şeful în familia Oreste! Iar privind problema de familie cu detaşarea filosofului, poate fi şi un fel de revanşă faţă de atitudinea lui Oreste cel antic şi original faţă de personajul matern…

Un tânăr maestru care ne-a impresionat, pe mine şi Oreste, cu înţelepciunea lui. Se numeşte Majumdar Avisek, este originar din zona Calcutta, a deprins de copil Yoga şi a ajuns să fie apreciat de cei  mai de seamă guru indieni. A predat Yoga atât în India dar şi în Hong Kong, unde a cunoscut o româncă… de care s-a îndrăgostit şi au hotărât să-şi unească destinele în România. Duminică vine tocmai din oraşul de adopţie, Timişoara, pentru a ne vorbi despre Budhism şi filosofia Yoga, dar şi despre cum se împacă anticul mod de viaţă indian cu Europa de azi.

 

Personal vreau ca la fiecare conferinţă să vă prezint ceva nou. Omenirea stă sub semnul a trei întrebări fundamentale: de unde venim, cine suntem, încotro mergem. Ei bine, subsemantul, Dragoş Dumitriu, vă voi preyenta o ipoteză originală cu privire la prima întrebare – Valea Indusului. Este o ipoteză originală, argumentată, bazată pe cerecetări arheologice şi de mitologie. Voi explica de ce şi cum marile miracole ale antichitaţii, Egiptul şi Mesopotamia, au ca izvor… Indusul. Iar pentru că totul stă sub semnul ciclicităţii, al Samsarei, veţi vedea cum sacrul indian de astăzi stă sub semnul celui mai mare european al tuturor timpurilor…

 

Una dintre cele mai puternice filoane filosofice ce izvorăsc din antichitatea indiană este Reîncarnarea. Contestată de religiile monoteiste, reîncarnarea îşi face loc printre dogme şi, susţinută de foarte multe cazuri misterioase, rămâne o enigmă a zilelor noastre. Psihologul Ciprian Bojan ne va vorbi despre acest fenomen dar şi despre forma modernă, ştiinţifică ce pare a investiga vieţile trecute – regresia hipnotică.

 Tot în ideea probării acestui mister, am făcut propriul nostru experiment, organizând un workshop pe tema regresiei hipnotice. De altfel, am numit  workshop-ul partea practică a conferinţei. Colegele nostre Ylva Hathag şi Simona Stoicescu, subiecte ale experimentului, vor prezenta un film realiyat cu ocazia acestui Workshop.

 

Cunoscuta artistă şi terapeută RazaRa are o pasiune extrem de frumoasă – arta şi tradiţia ceaiului în India. Ştiaţi că există o legătură între apa ceaiului şi apa din corpul uman? Că vechii indieni au gândit ceaiul după ştiinţa chakrelor? Că există un cod al ceaiului, un mod de comportament specific fiecărui tip de ceai, veselă pentru variile categorii ş.a.m.d. Ei bine, RazaRa vă va prezenta pasiunea sa şi vă va invita sa gustaţi ceaiurile pe care le va aduce în foaierul sălii Dalles pentru a fi încercate de doritori.

 

Am lăsat la urmă marea invitată a conferinţei – prinţesa şi scriitoarea Shivani Sing.  Descendenta rajahului din Madhupur, romanciera Shivani Singh ne va vorbi despre filosofia Karmei, de conceptul Dharma dar şi despre interferenţe culturale ale budhismului şi hinduimului cu Taoismul şi Kabbalah (intervenţie directă prin Skype, din New Delhi). Cei prezenţi vor putea pune întrebări şi vor afla dintr-o sursă cât se poate de originală despre cele mai importante concepte ale gândirii hinduse. Prinţesa va prezenta şi noul său roman, despre ideea 2012, lucrare ce o va lansa în luna mai şi în România.

 

 
Pentru doritorii de literatură bună, Editura Taj vă va prezenta mai multe cărţi ale unor mari scriitori indieni moderni şi contemporani – Rabidranath Tagore, Amitav Ghosh, Vikas Swarup, Saratchandra Chattopadhyay, Satyajit Ray ş.a.

 

În concluzie vă aştept la cea mai frumoasă conferinţă, sper,  pe care am organizat-o până acum.

Conferinţa din 26 februarie – Moştenirea hindusă

Conferinţa din 26 februarie – Moştenirea hindusă
Conferinţa din 26 februarie – Moştenirea hindusă

De la Dumnezeul ascuns, Karma şi Yoga, la  reîncarnare

O nouă conferinţă, o nouă provocare! Chiar cea mai mare provocare! Aceasta pentru că spaţiul spiritual hindus a fost şi este cea mai importantă poartă a umanităţii către zonele ascunse, nebănuite, ale divinului, ale mentalului, dar şi ale sufletului.

A aborda într-o singură conferinţă întreaga moştenire hindusă este imposibil. Aici începe totul – de la idei la scriere, de la filosofie la religii, de la iniţierea sexuală la astrologie, de la istorie la cuantică şi până la… relatările despre extratereştrii!

Încerc să construiesc conferinţele după două principii – seriozitate şi noutate. De aceea, la actuala conferinţă vom prezenta cel puţin trei noutăţi, argumentate ştiinţific, care ar putea revoluţiona cunoaşterea. Unul dintre aspecte se referă la istorie, al doilea la înalta divinitate iar al treilea la originea limbilor moderne.

Tot în cadrul conferinţei vom prezenta un exemplu practic, de regresie hipnotică, o metodă de pătrundere în misterul vieţilor anterioare, al reîncarnării.

Participarea este deosebită – şi va fi o surpriză pe care o păstrez pentru ziua de vineri.

 

Până atunci vă prezint datele tehnice pentru a putea face rezervările:

 

–         conferinţa va avea loc duminică, 26 februarie, la ora 14.00 – cu rugămintea de a veni ceva mai devreme

–         locul de desfăşurare va fi sala Dalles de pe bulevardul Magheru

–         durata: 14.00 – 18.00

–         rezervările se fac prin comentarii la acest articol

–         rezervările vor fi marcate cu bilete şi plasate în partea din faţă a sălii de jos

–         costul biletului de intrare este de 10 lei

 

Cu alte detalii voi reveni zilele viitoare.

2012, Un nou început: Conferinţa “Sfârşitului lumii”

2012, Un nou început: Conferinţa “Sfârşitului lumii”

Public acest articol cu o oarecare întârziere – dar ceea ce era mai important, materialele video ale coferinţei, a fost postat de ceva timp pe internet.

Voi începe cu o concluzie: acum, în 2012, lumea este (sau pare) mai dornică să afle, să cunoască. NU ştiu cât va ţine această amplificare, dar cert este că va lăsa urme în sistemul de gândire al mai multor generaţii. Dacă se va mai putea asta…

A fost prima conferinţă în noua locaţie – sala Dalles de pe bulevardul Magheru. O sala clasică pentru mari momente ale spiritualităţii româneşti, o tradiţie pe care vom încerca să o respectăm. Publicul a fost alături de noi, fiind prezent în sală în număr foarte mare, depăşind până şi capacitatea acestei mari săli.

 

Ca şi “making of…” voi spune că am construit marea conferinţă pe trei direcţii: prima, aceea a concepţiei anului schimbării paradigmei, a trecerii la un alt nivel de percepţie şi conştiinţă, chiar a depăşirii unui plan al existenţei; al doilea mod de abordare, se referea la un al al catastrofelor (naturale) sau chiar al sfârşitului, al extincţiei; în fine, ultimul mod de abordare era cel al unei marii filosofii a unirii spre gândire, spre partea spirituală a omului, venită din partea unui popor care cunoaşte, din chiar zorii omenirii, cuvântul magic – “adaptare”. La final, urma concluzia, din partea lui Oreste, aşa cum obişnuim la fiecare conferinţă.

 

Paranteză – de ce Oreste la final, de Oreste cu concluzia? Nu vă gândiţi la el ca la un atoateştiutor, la un specialist în varii domenii mai bun decât ceilalţi conferenţiari; Oreste reprezintă însă modelul de abordare spirituală care rezonează cel mai puternic cu cei pasionaţi de domeniul acesta. Asta o spune modul în care cei prezenţi în sală îl ascultă, asta o confirmă rating-ul emisiunilor pe care le realizează sau la care participă, asta o observi atunci când, pur şi simplu, îl priveşte un necunoscut pe stradă. De aceea a-l asculta în final pe Oreste înseamnă, de fapt, a urmări conluzia – desigur, la nivelul el cel mai înalt –  cu care cei preznţi vor pleca în urma tuturor prelegerilor, de fapt în urma conferinţei.

 

Revenind – planul meu iniţial s-a putut realiza doar parţial, din cauze mai mult sau mai puţin obiective. În primul rând, programul invitatului nostru extrordinar, marele kabbalist Michael Laitman, a impus plasarea sa în prima poziţie pe lista oratorilor… aşa încât am început cu soluţia!… Sigur, o soluţie care trebuia să vină firesc după modelul mai greu de intuit al transformării structurale a (conştienţei) omului şi mai ales după alternativa dezastrelor… Din această cauză mulţi au înţeles nu tocmai exact spusele şi intenţiile doctorului Laitman… Eu nu pot decât să îi sfătuiesc să mai se gândească încă o dată la spusele acestuia, fiindcă vorbele unui învăţat de talia celui pe care au avut şansa să-l aibe în faţă (şi, foarte probabil, o vor mai avea) trebuie bine de tot analizate.

Plasarea lui Michael Laitman pe prima poziţie a însemnat o dezechilibrare a strategiei iniţiale; de aceea am considerat că abordarea ştiinţific spirituală a Simonei Stoicescu este cea mai potrivită. Şi, într-adevăr, prezentarea Simonei a fost excelentă, clară, punctând exact motivele pentra care va avea loc o schimbare în 2012… şi a încercat să prefigureze şi cum… Ei, aici Simona a evitat să formuleze unele concluzii, drept pentru care demonstraţia ei este bine a fi coroborată – de cei ce privesc înregistrarea – cu a profesorului Dulcan.

După o scurtă pauză a urmat prezentarea lui Codrin Ştefănescu, iniţial parte a capitolului “Dezastre”. Dar, aici a apărut schimbarea nu tocmai din cauze obiective; mai abil politician decât mine, Codrin a simţit sala şi şi-a modificat argumentaţia în sensul în care, de fapt, toate prezicerile sunt şi vor fi neadevărate. Frumos punctat cu exemple din cărţile sale de colecţie, discursul lui Codrin a rezonat cu acel mod de trecere peste greu – “laaasă, domne, că nu se întâmplă nimic”. Ori, sincer să fiu, am alte pretenţii de la cei ce vin la conferinţe. Personal, prezentarea lui Codrin mi-a plăcut ca formă, dar nu pot fi de acord cu fondul.

Lăsat singur şi cu flancurile descoperite în urma manevrei partenerului meu de la capitolul “Dezastre”, am încercat să şarjez, anunţând chiar de la început că până la sfârşitul prelegerii mele lumea va înţelege că sfârşitul este iminent. Ei bine, în ciuda unor chicoteli de autoîncurajare, am introdus o stare de nelinişte şi nerăbdare – care a făcut ca stufoasele mele argumentaţii, bazate pe studii istorice şi vulcanologice să nu poată şi ascultate cu atenţie de unii din cei prezenţi, la un moment dat fiind chiar întrerupt cu expresia “noi nu am venit aici să ne speriaţi dvs!”. Ceea ce nu a fost intenţia mea… dar poate că aşa a reieşit pentru unii… Cert este că îmi pare rău că nu am fost calm, teza dezastrului posibil merită mai multă atenţie, iar argumente există – ştiinţifice, nu doar bazate pe previziuni.

Discursul profesorului Dumitru Constantin Dulcan apreciez că a fost cea mai bună parte a conferinţei. Savant care a revoluţionat gândirea ştiinţifică internaţională, profesorul Dulcan a reuşit să capteze şi să facă publicul să înţeleagă necesitatea unei priviri lucide asupra lui 2012. O şansă care nu trebuie irosită, o şansă care există dar trebuie privită nu ca pe ceva care vine de la sine, fără o conştintizare, fără un aport personal.

Concluzia lui Oreste a fost, aşa cum mă aşteptam, rezonantă cu cei ce au avut răbdarea şi dorinţa de a înţelege mesajul nostru. Oreste a spus că aducerea de veşti adevărate nu este totdeauna bine primită, dar că fără luciditatea de care vorbeau Dulcan şi Laitman nu se poate trece peste această barieră. Iar, de fapt, această barieră 2012 există, schimbările încep să fie resimţite de tot mai mulţi oameni, iar simplul fapt că toată lumea o priveşte cu mai multă atenţie o face să existe.

 

Vreau să mulţumesc şi celor doi prieteni care au punctat cu foarte scurte intervenţii conferinţa – este vorba de Theodore Welt, cel căruia îi datorăm legătura cu Michael Laitman şi care a vorbit în deschidere despre acest mare învăţat, domnişoarei Michelle Flowerbomb care, aşa cum ne-a obişnuit, a creat un scurt moment dedicat temei bazat pe citate din mari creatori ai culturii universale, şi domnişoarei Elis Durica pentru moderarea întrebărilor din public.

Multe mulţumiri se cuvin şi dlomnului Jean Blagoi, excelentul nostru realizator al filmelor conferinţelor.

În fine, le sunt recunoscător fotoreporterilor Marian Nedelcu şi Ion “Lobo” Mincu pentru frumoasele cadre din timpul lucrărilor.

 

Ca o concluzie personală – o conferinţă frumoasă,  într-un cadru nou şi elegant, o asistenţă dornică de a afla (unii, nu chiar orice…), un început bun pentru noua fază a parcursului nostru în frumosul tărâm al spiritualităţii.

19 februarie: Workshop – Lista finală şi ultimele detalii

19 februarie: Workshop – Lista finală şi ultimele detalii

Aşa cum am anunţat, public lista finală a participanţilor la Workshop-ul „Regresia hipnotică şi aspecte ale reîncarnării”. Pe cei care nu se regăsesc pe listă îi rog să mă alerteze pe e-mail, de asemenea pe cei care nu mai pot participa îi rog să mă anunţe până mâine dimineaţă. 

Carmen Zaric

Cameliay

Ecaterina Manta

Florentina Fulop

Flavia Maria  – 2 locuri

Mariana Palade

Velcescu Cristina – 2 locuri

Simona Preda

Gabriel Ionaşcu

Alin Ilie Andrieş

Gabriela Marin

Ylva Khattab

Nela Dinu

Şerban Cecilia

George-Alexandru Palici    

Rozina Cantacuzu   

Ştefania     (stefii36@yahoo.com)

Laura       (laurasarau@yahoo.ro)

Monica Tudor (monok)

ElisD

Gabi         (procese@gmail.com)

Bebeşel Ioana  – 2 locuri

 

 Agenda workshop-ului:

  1.     Conştientizarea potenţialului

 2.     Istoria teoriilor reîncarnării

 3.     Explorând vieţile anterioare

 4.     Ce este regresia şi care este rolul ei

 5.     Semne că aţi avea nevoie de regresie

 6.     Mituri ce trebuie eliminate

 7.     Precauţii

 8.     Tipuri de hipnoză şi regresie

 9.     Moduri de a intra în hipnoză/regresie + Etape

10.    Cum poate fi folosită regresia?

 

Partea practică va fi coordonată de doamna Simona Ioniţă şi va cuprinde două metode de regresie – una ghidată şi una pe care o puteţi exersa fără îndrumător.

Ciprian Bojan va realiza o prezentare teoretică precum şi o scurtă parte practică de meditaţie şi armonizare.

 

Simona Ioniţă vă supune atenţiei câteva sfaturi:

Îmbrăcaţi-vă confortabil

Sosiţi la 10.30 pentru a face câteva exerciţii de armonizare între noi.

 

Adresa: Vizavi de cinema Patria, zona magazinului Eva, între cele două blocuri lungi, intrarea din partea stângă.

Magheru 7, scara 1, etaj 3, apartament 1, interfon 1C etaj 3, sector 1.

 

Hartă şi detalii ale locaţiei: http://orangepen.wordpress.com/orange-pen-contact/

Duminică, 19 februarie, Workshop cu tema “Regresia hipnotică şi aspecte ale reîncarnării”

Duminică, 19 februarie, Workshop cu tema “Regresia hipnotică şi aspecte ale reîncarnării”
Duminică, 19 februarie, Workshop cu tema “Regresia hipnotică şi aspecte ale reîncarnării”

Workshopul va fi partea practică a conferinţei din 26 februarie – aceasta însemnând că lucrările şi experimentele ce se vor realiza pe 19, la Workshop, vor fi filmate şi preyentate de câţiva dintre participanţi în cadrul marii coferinţe de la Dalles.

Evident, Workshopul va avea şi o parte teoretică, prezentată de psihologul Ciprian Bojan, vizînd anumite aspecte, mai puţin cunoscute şi mediatizate ale regresiei.

Partea practica va fi condusă de doamna Simona Ioniţă – şi va cuprinde relaxare, meditaţie, hipnoză şi regresie.

La Workshop vor participa şi alte persoane pe care i-aţi cunoscut prin intermediul Cronicii Supranaturalului.

 

Alte date:

–          locaţia Workshop-ului: bd. Magheru 7, scara 1, etaj 3, apartament 1 (aici aveţi un link pentru hartă http://orangepen.wordpress.com/orange-pen-contact/)

–          durata: 11.00 – 17.00, cu o pauză de masă de cca 30 minute (se poate comanda în sistem catering, apa plată şi minerală, ceai şi cafea fiind puse la dispoziţie de noi)

–          taxa de participare este de 40 RON de persoană

–          există doar 30 de locuri, aşa încât este necesară rezervarea

–          Rezervarea se face pe site – ca şi comentariu la acest anunţ – sau pe Facebook la anunţul plasat acolo. Sunt valabile şi rezervările făcute anterior la alte rubrici.

–          Perioada pentru rezervări se termină sâmbătă, la ora 16.00, când voi publica lista celor ce vor participa la Workshop.

 

Vă aşteptăm cu drag!

“Dragostea acoperă toate păcatele”

“Dragostea acoperă toate păcatele”
“Dragostea acoperă toate păcatele”

Vă prezint un text interesant – ca de altfel orice idee a acestui mare înțelept – o formulă asupra căreia se poate reflecta. Sigur, pe „Cronica Supranaturalului” nu voi publica niciodată articole politice; aceasta nu este decât o viziune asupra unei crize cu profunde aspecte morale și de psihologie colectivă.

Concret, este vorba de o părere a marelui kabbalist Michael Laitman, exprimată pe data de 22 ianuarie 2012 în urma unei întrebări puse la sesiunea de discuții libere ce a urmat lecției de Kabbalah din data respectivă. (Dragoș Dumitriu)

Întrebare:  România a fost scuturată de coliziuni, de mai bine de o săptămână. În Bucureşti deja se observă semne de brutalitate. Prietenii noştri de acolo sunt foarte ingrijoraţi. La nivel global, cum ar trebui să interpretăm suferinţa prin care trece lumea în aceste momente?

 Raspuns: Trebuie doar să diseminăm materiale cu privire la unitate.  Şi sunt câteva reguli în această privinţă:

 –          Nu ne amestecăm cu nimeni;

–          Nu suntem “pentru” sau “împotrivă”;

–          Ca şi educatori, noi ne raportăm la oameni cu multă consideraţie şi naturaleţe;

 Acesta este modul în care noi abordăm această situaţie, în concordanţă cu principiul “Dragostea acoperă toate păcatele”.

Este necesar să ajungem la un consens, la reconciliere şi unitate. Asta nu înseamnă că toată lumea se calmează şi pleacă spre casele fiecăruia, deoarece în acest caz ar fi împotriva protestatarilor. Nu, noi susţinem schimbarea.  Totuşi, în toată istoria, metodele de acest gen nu au avut rezultate pozitive.

Avem exemple viabile în faţa ochilor noştri: Egipt, Tunisia şi alte ţări. De exemplu, care a fost rostul dezordinii  spontane din Londra? Această abordare nu aduce nimic bun nimănui. Iar Egiptul a devenit scufundat în devastări  şi a rămas fără nimic. Astfel, tulburările nu ajută.

De aceea trebuie să lansăm broşuri explicative, materiale despre garanţia reciprocă, care să includă sfatul nostru: comunicare, mese rotunde, educaţie integrală.

Dar, înainte de toate, trebuie să descriem foarte concis situaţia curentă: de ce se întâmplă toate acestea?

Şi făcând acest lucru, nu suntem împotriva guvernului sau a altcuiva. Vorbim despre un proces natural, o fază naturală a evoluţiei noastre, unde lumea devine globală şi interconectată.

Deci, ce ar trebui să facem? Trebuie să ne adaptăm noilor condiţii. La urma urmei, nu există altă cale. Ideea este ca anterior ne adaptăm instinctiv, iar acum trebuie să atingem un nivel de armonie cu această lume schimbată în mod conştient. Acesta este un nou nivel de dezvoltare.

Apoi, trebuie sa explicăm cum vom face acest lucru: prin mijloace de educare, cu ajutorul unui mediu propice, ce va convinge fiecare persoană  de necesitatea de a se uni cu ceilalţi.

România este o ţară destul de omogenă. Nu reprezintă un loc pentru diverse culturi ce convieţuiesc împreună – nu este America sau Europa unită, astfel este mult mai uşor să vorbim despre unitate. Aceasta abordare va domoli setea oamenilor, va revitaliza ţara şi va oferi oamenilor de muncă.

Oamenii se vor ridica în conştiinţa lor şi vor înţelege ce se întamplă. Vor întelege pentru ei înşişi că acesta este un lucru bun pentru ei, pentru copiii lor, pentru ţara şi poporul lor.

Ca un întreg, noi doar invităm pe toata lumea să se unească – şi nu mai mult de atât.

Nu există “costuri” ascunse, trucuri murdare sau încercări de a face bani pe seama cuiva. Dimpotrivă, lăsaţi-i  să facă ei tot pentru ei înşişi. Să organizeze procesul de învăţare şi să construiască un mediu în concordanţă cu legile naturii, în timp ce colaborează cu psihologi.

Aceasta este ceea ce avem de oferit, mai ales luând în considerare că sunt multe ţări ce sunt în pragul unui conflict similar.

 

Din cea de-a patra parte a  Lecţiei Zilnice de Kabbalah 22 ianuarie 2012, “Introducere în Studiul celor Zece Sefiroţi”

 

Frica

Frica
Frica

de Florentina Fulop ♥

Frica este prezentă în viața unui om încă din momentul în care un bebeluș este învățat că poate cădea dacă nu se ține de ceva. Din acel moment, de-a lungul întregii sale vieți, omul este țintuit continuu cu frica – mai întâi de lucrurile palpabile, concrete, în mod direct, iar mai apoi de  frica interioară legată de sentimentele trezite de ceilalți în noi… de fapt, cea mai greu detectabilă și de acceptat în viața de adult-ce-se-întreabă. M-a intrigat ceea ce se spune despre oamenii complexați – că sunt cei mai periculoși… Am aflat de curând o explicaţie: fiind construiți atât de păgubos de societate, ei trăiesc într-o continuă agonie, iar frica de a se uita la ei îi face să vadă în ceilalți – atacatori ai propriei lor persoane… deși de cele mai multe ori nu e cazul. Dacă privim frica din această perspectivă, a celorlalți, cred că putem să identificăm o mulțime de „frici” ce zac în noi. Până la urmă ar trebui să mulțumim tuturor celor care stârnesc reacții violente în noi pentru că, în felul acesta, ele sunt aduse la lumină și  le putem studia mai bine.

Ne este frică să nu fim răniți – cine ne poate răni cu adevărat în afară de noi înșine, prin prisma propriei noastre viziuni asupra evenimentelor sau reacțiilor exterioare nouă?

Ne este frică să nu fim singuri, să nu rămânem neiubiți. De unde vine această idee? De ce singurătatea este atât de monstruoasă?… Poate… pentru că nu simțim încă divinul adevăr – toți suntem unul, întregul univers se află în noi (și în afara noastră în planul material).

Da… iar vine una cu clișee… Și, totuși… gândiți-vă un pic, doar câteva minute, ce se întâmplă dacă rămâi în solitudine? Te invadează gândurile, emoțiile de tot felul, porți discuții, iar uneori, dacă ai noroc, trebuie să te uiți la tine, la cum te vezi tu, la ce consideri tu că ești… și atunci apare frica… și fugi, fugi mâncând pământul către telecomanda televizorului, către o carte filozofică, către sala de biliard etc.

Ce se întâmplă dacă rămâi un pic, doar un pic, priponit în frica ta, față în față cu tine, ce se poate întâmpla? Crezi că ai să inebunesti de frică? Singurul lucru care se întâmpla este acela că începi să vezi, filă cu filă, personalitatea ta…. și e în regulă chiar și atunci când îți apar aspecte pe care le detești, e în regulă, în afară de tine nu se mai uită nimeni, poți să te uiți în amănunt la ce nu-ți place la tine, să studiezi fiecare filă rând cu rând, să te întrebi de unde vine fiecare cuvânt.“

-Poate ești leneș, e ok, de unde știi tu că ești leneș?

-Păi nu-mi place să muncesc.

-Ok, de unde știi tu că nu-ți place să muncești, chiar nu ai muncit niciodată?,

-Aaa… nu, am muncit dar nu îmi place să fac asta?

-Ok, niciodată nu ți-a plăcut nimic din ceea ce ai muncit, nici măcar când îți reparai bicicleta, sau lipeai postere pe pereții camerei tale, sau încercai să organizezi o petrecere?

-Păi asta nu e muncă?

-De ce nu e muncă? Necesită suficient efort fizic și nu numai, pentru a le duce la bun sfârșit, singura diferență constă în plăcerea pe care o ai în timp ce duci la îndeplinire treburile pe care le ai de făcut. Cine ți-a spus prima oară că ești leneș sau când ți s-a spus asta?

– Păi mama, tata, îmi spuneau mereu că sunt un leneș, că nu-mi place să îmi fac temele, că nu sunt în stare să îmi fac curat în cameră și așa era.

– Ești sigur? Gândește-te de ce nu-ți făceai temele, poate de frica faptului că nu vei reuși să le faci cum trebuie, că vei fi ridiculizat dacă vei avea un exercițiu prost făcut. 

-Da, mi se întâmpla adesea să am caietele pline de corecturi în roșu, dar nici nu-mi explica nimeni chestiile pe care nu le înțelesesem.

– Deci, de ce nu făceai tu temele? De lene? sau de frica de a nu fi ridiculizat? 

– Păi….da…. eu știu acum ce să zic…. 

– Și de ce ți-era teamă să nu fi ridiculizat?

– Păi, clar , aș fi avut o imagine din ce în ce mai proastă în fața celorlalți și eu vroiam să fiu plăcut, să par deștept, așa cum mă simțeam de fapt! 

– Deci, tu de fapt erai deștept și chiar ți-ai fi făcut temele dacă cineva te-ar fi ajutat să înțelegi mai bine teoriile ce trebuiau aplicate?

– Da, clar! 

– Înțeleg de aici că, de fapt, tu nu ești leneș, ție chiar îți place să muncești dar în domenii pe care le stăpânești!

Poate atunci când îți cauți un loc de muncă ar fi mai indicat să cauți să faci ceea ce îți place, poate… atunci vei muncii cu drag. Știu … pare utopic și totuși dacă am găsii în activitățile pe care le întreprindem și lucruri care ne plac și dacă atunci când le efectuam le-am da o importantă mai mare, poate nu am mai ajunge la locurile noastre de muncă atât de încrâncenați în ideea că nu ne place. 

 

În felul acesta disecând fiecare fațetă a personalității noastre, mă gândesc eu, că putem ajungem la ce suntem cu adevărat noi, putem reuși să facem distincția între ceea ce au pus ceilalți în noi ca fiind al nostru și ceea ce considerăm noi, în străfundurile noastre, despre noi.

 

Fuga de fricile noastre este de fapt manifestarea fricii celei mai mari. În fața fricii ar trebui să fim curajoși, cât putem noi, și să o înfruntăm, ce ni se poate întâmpla rău? Mă refer la frica de sentimente, emoții, reacții interioare etc.Hai să încercăm să îi acordăm o șansă fricii poate ne ajută să ne dezbrăcăm de hainele croite de ceilalți pentru noi.

 

Frica nu este egală cu măsura de precauție în fața pericolului. Este normal să te conservi, să te protejezi, dar eu consider că poți face asta cu adevărat doar în momentul în care te cunoști cu adevărat pe tine – și nu pe cel construit de societate! 

 

De ce încercăm mereu să ne construim o imagine în fața celorlalți? De ce avem mereu nevoie să părem într-un anumit fel? Poate din dorința de a atrage atenția asupra noastră. Și de ce avem această dorință, la ce ne folosește această atenție acordată de ceilalți nouă? Poate, de fapt , prin atenție înțelegem, într-un mod distorisionat, că primim căldură. De ce avem nevoie de căldură din exteriorul nostru, noi nu avem în noi pentru noi?

Iisus: „Iubeste-ți aproapele ca pe tine insuti”. Înțeleg din această idee că ar trebui, mai întâi, să ne iubim noi pe noi înșine, așa cum suntem și apoi să începem să oferim din această iubire a noastră și celorlalți. Pentru a ajunge să ne iubim, pe noi înșine, trebuie să avem curajul de a ne cunoaște cu adevărat și apoi de a ne accepta așa cum suntem, și de a schimba ceea ce nu ne place într-un mod în care ne permite conștiința.

Conştiinţa….conștiința este acea voce care nu te lasă seara să te culci dacă peste zi ai acționat fără a ține cont de ea. Cum putem ține cont de conștiință, astfel încât să putem totuși răzbate în societatea de astăzi? Eu zic că într-un mod foarte simplu, prin sinceritate, interioară și exterioară, și prin curajul în fața fricii. Sinceritatea nu mai este de mult la modă dar este cel mai simplu mod în care poți să te menții echilibrat din punctul meu de vedere. Încercați măcar câteva ore pe zi să fiți sinceri cu voi și ceilalți, ce aveți de pierdut dacă faceți experimentul? Dacă nu va place ce iese puteți renunța și găsiți voi o minciună pentru ceilalți. Într-adevăr există riscul de a te prezenta în societate așa cum ești tu cu adevărat, și vei merge mereu dezbrăcat printre oameni însă nuditatea interioară este minunată.

Trebuie să înțelegem clar că prin frică putem fi manipulați oricând de oricine. Chiar și frica de manipulare duce la manipulare! 

În frică acțiunile noastre urmează calea celorlalți – îndepartandu-ne de noi și dorințele noastre. 

În frică nu vom ajunge niciodată la iubire pentru că iubirea se află în afara fricii, și nici nu o conține.

Gândiți-vă la câte neajunsuri ne aduce frica. Din cauza fricii de a nu avea un viitor financiar „OK” alegem facultăți care de cele mai multe ori nu ni se potrivesc; din cauza fricii, uneori, alegem să facem ce fac și ceilalți pentru a putea fi intregrati în sistem; din cauza fricii, uneori, alegem să intrăm în relații cu persoane ce nu ni se potrivesc dar ne acceptă, ne dau iluzia iubirii etc. Din cauza fricii de a nu fi acceptat de societate alegem să facem o groază de lucruri ce ne nemulţumesc. Din cauza fricii de a nu rămâne în afara unei relații amoroase, uneori, ne alaturăm și trăim… frumoase minciuni!

Atunci când ne dăm seamă care au fost motivele care au stat la baza multor alegeri din viața noastră ne dăm seamă cât de mult ne-am îndepărtat de drumul pe care ni-l doream când eram idealiști, când credeam  în noi, ne dăm sema cât de mult ne-am îndepărtat de noi.

În afară fricii – cu siguranță putem fi mai buni și mai iubitori.