Haosul generator și divinul feminin întunecat

Haosul generator și divinul feminin întunecat

Întoarcerea la perioadele protoistorice dar și ale antichității clasice te așează în fața unei dualități repetate – sau în oglindă: planul divin conține masculinul creator – ordonator și femininul divin, fecund, dar într-un sens haotic. Planul uman are o altă reprezentare duală: primo – în viața de zi cu zi femeia e cea care organiza și avea grijă de trib și de așezarea primitivă, în timp ce bărbatul era ocupat cu vânătoarea ori luptele cu alte ginte; secundo, încă din acele vremuri, imaginea religioasă a femeii era asociată cu haosul – chiar dacă era vorba de un haos născător (sau generator) de viață.

Exemplele sunt multe și concludente. În Mesopotamia, Tiamat, mama Universului, ființa primordială, este sinonimă cu haosul. Marduk, zeul, masculul divin, o învinge și crează din trupul hăcuit al haosului-femeie ordinea universală – pamântul și bolta cerească.

Vechii egipteni puneau pe seama zeiței dragostei și a fecundității – Hathor – tentativa zeilor de a distruge omenirea. Macelul iscat de zeiță a provocat un adevărat potop de sânge în care urma să se înnece toți oamenii. Deși deținea prima poziție în ierarhia divină, marele zeu Ra nu cutează să-I poruncească zeiței să se oprească șI uzează de un șiretlic – o îmbată pe cruda Hathor pentru a opri genocidul…

Aceiași contradicție dragoste-război, creație-moarte, o regăsești la una dintre primele zeitățI cunoscute – Irnana (sau Innana) – precum și la formele sale ulteriore (sau paralele) în primul rând la Iștar si Isis. Irnana, zeița dragostei șI a fecundității o are drept mână dreaptă pe Ardat Lili, sau Lilith, demonul-femeie-zeiță răpitor de copii, seducătoarea… Irnana, dragostea, stârnește patimi haotice multor eroi pe care apoi îi duce spre pierzanie.

Cercetătorul șI creatorul și  popor fenician atribuia puterea dregătorească asupra Pantheonului local zeului Baal. Dar, chiar și acesta are o zeiță de care trebuie să țină seama – Anat. Anat este una dintre cele mai spectaculoase dualitățI divine – “fecioara” Anat ocrotește dragostea dar, în acelașI timp, este de o cruzime fără seamă. Chiar și zeul Baal, patron al tunetului și furtunilor, îi este teamă și încearcă să o domolească pe sângeroasa Anat atunci când aceasta pornește la luptă. În multe istorisiri, măcelul săvârșit de Anat trece dincolo de dorința lui Baal. Astfel, ca și în cazul lui Hathor, planul zeului principal este dat peste cap de haosul generat de “întunecata” zeiță a dragostei.

Varianta indiană a divinei Anat, Kali, nu este mai prejos. Adorată ca zeiță a morții dar și a fecundității, Kali este în primul rând o divinitate înfricoșătoare, sângeroasă și crudă atunci când se avântă în luptă sau în răzbunare așa încât credincioșii i-au atribuit supranumele “Distrugătoarea”, sau “Distrugătoarea timpului”. Imaginea ei, așa cum o regăsim în anticele sculpturi și fresce este o apoteoză a groazei. Pe corpul său, pictat în culori întunecate, sunt atârnate capete și membre omenești și demonice. Unică și ciudată, Kali, zeița morții, Kali Distrugătoarea, Kali – Întunericul are și aspecte maternale, de multe ori înduioșător reflectate de poemele hinduse. Kali este privită de credincioșii din zona de origine a mitului, ținutul Bengal, precum natura haotică, neîmblânzită – atât creatoare, fecundă, cât și distrugătoare, mortală. Iată un alt element de unicitate – în iconografia hindusă Kali apare într-o poziție marțială, călcând pe pieptul lui Shiva, creatorul. Credința în Kali propune existența Shakti – intangibila forță feminină care transformă omul, bărbatul, în zeu. Da, Shiva este creatorul, este soțul lui Kali, dar ea este Shakti din care el își primește forța – uneori prea puternică, de aici resultând haosul.

Fără a avea divinități asemănătoare în mitologie, anticii chinezi au atribuit, implicit sau explicit, sexualitate feminină dezordinii, haosului. |ncepând cu secolele împaraților mitici și continuând cu geniul Lao Tse, religia marelui șI misoginului popor a fost o permanentă tentativă de a introduce ordinea. Iar taoismul bipolarizează evoluția universului (interior și exterior) în conceptul dualismului natural – masculin și feminin – Yang și Yin. Lumina și întunericul. Ordinea și dezordinea.

La mică distanță, peste marea Japoniei, istoria s-a scris altfel. Societatea primitivă niponă avea ca și izvoare ale înțelepciunii – șI chiar puterii religioase – femeile-șaman, cult primordial, născut în stepele nordice ale Siberiei. De altfel, primele mențiuni despre insulele Soarelui –Răsare au ca personaj central pe regina Pimiko, un monarh cu puteri șamanice. Dar și aici, crearea poporului japonez este legată de lupta – întrecerea – dintre cei doi cei doi (divini) creatori – Izanagi, masculinul, șI Izanami, femininul. Astfel, masculul a caștigat reușind… să dea naștere mai multor oameni decât a putut omorî femeia divină. Iată deci, de data această într-o societate deloc misogină, cum femeia primordială are rolul funest, înspăimântător.

Spectaculoasa mitologie celtă, pasională, plină de culoare, pe potriva caracterului acestui genial popor, redă isprăvile unor divinități feminine ieșite din comun. Cerridwen, Morrigan, Rhiannon, zeițe, eroine, vrăjitoare, sunt în permanență gata să schimbe mersul statornicit al lucrurilor, folosesc magik-ul, țes intrigi, opresc timpul, intervin pe căi cu totul “neortodoxe” în viața eroilor sau zeilor. Cu alte cuvinte divinul, magicul sau demonicul feminin celtic introduce în calea oamenilor dar și a divinităților o mare doză de neprevăzut, de surprinzător, de haos… Nota bene, societatea și spiritualitatea celtă – ba chiar și oștirile acestui neam – acordau un rol mult mai important femeii decât orice alt popor al antichității…

Am lăsat la finele acestei rememorări cea mai fascinantă figură a mitologiei și simbol al contradicției teologice feminin- masculin, Lilith. Anterioară tuturor figurilor divin-demonice prezentate, Lilith e temută sau adorată și în zilele noastre, fiind, în opinia mea, cea mai longevivă figură mitologică. Cercetătorii în mitologie și istoria religiilor consideră că Lilith se regăsește în majoritatea divinităților feminine întunecate din istorie, în toată lumea veche… Cel puțin ca arhetip.

Tipologia caracterului Lilith, așa cum îl analizează și-l definește Carl Gustav Jung, este acela de adâncime, pericol, nesiguranță și pasiune. Unul dintre elevii săi și autor al monografiei despre Lilith, Sigmund Hurwitz, pune accentul pe valența de seducătoare al arhetipului femeie-demon-zeiță.

Într-adevăr, nici o altă prezența mitologică nu utilizează atât de mult și eficient cea mai periculoasă armă consacrată femeii – seducția. În fața ei, chiar și Dumnezeu a cedat, după cum spune Kabbalah, și chiar noi, bărbații de astăzi, intuim că așa ceva ar fi posibil.

Haosul și rebeliunea provocate de Lilith sunt greu de imaginat: rostirea Numelui nerostit, părăsirea Raiului, smintirea primului om (sau a primului cuplu agreat de Cel de Sus) creearea demonilor și a vampirilor, seducerea, transformarea eroilor, răpirea sau omorârea progeniturilor omenești, inventarea vrăjitoriei, pătrunderea în istorie ca Marea seducătoare – sub numele de Lilith, Lamia, Karina sau altele – și, în fine, seducerea atât a Celui de sus cât și a celui căzut.

Scurta trecere în revistă a Yin-ului, a femininului, cu conotații de haos, relevă aproape o universalitate a acestei asocieri teologice femeie (divină) – haos.

Să fie vorba de teama de prezumtivul matriarhat? De îngrijorarea tatălui față de modelul de educație altul decât cel patriarhal? Sau, de ce nu, de o ancestrală groază față de evoluția (sau diversificarea speciei umane)? Și să nu uităm că orice evoluție este precedată de o perioadă de haos…

La o atentă cercetare, Lilith și zeițele întunecate, divinități ale haosului creator, nu sunt doar simple antiteze ale elementului divin masculin și creator al ordinii. NU, ele ar putea fi o dovadă că, interior sau exterior, universul ca și creație este departe de a fi perfect. Planul, ca destin în detaliu, nu a fost niciodată nici respectat, nici infailibil. Revolta, fie ea umană, zeiască sau demonică, nu presupune nici rău, nici distrugere, poate nici chiar pedeapsă divină. Cel puțin asta rezultă din istoriile prezentate… Dar mai reiese ceva – concluzia: încleștarea a însemnat – sau înseamnă – evoluția. A materiei, a spiritului, de fapt, poate chiar a ceea ce ne conține și ne înconjoară – Creatorul.

10 Responses »

  1. Prin ceea ce ai scris dar si prin ceea ce s-a scris si se mai scrie in toata lumea se poate forma o impresie asupra naturii umane. Pot cita o fraza dintr-un film: omul indiferent ce face pierde. Am avut ocazia sa stau de vorba cu atitia oameni, cu mentaluri atit de variate, incit daca ai fi vrut sa formezi o orchestra o poti face dar cu o oarecare greutate, fiecare cintind partitura in mod propriu, dupa propria simtire si propria intelegere. Omul este un experiment larg, vast, iar rezultatul se vede. Mentalul individual dar si cel colectiv poate fi modelat in functie de spatiul pe care populatii intregi il ocupa. Fiecare spatiu avind o anumita influenta asupra populatiei si mentalului. Liinile de singe sint imbirligate, ca sa ma exprim intr-un mod prin care vreau sa scot in evidenta ca daca ai vrea sa scoti o linie curata nu mai este posibil. Foarte putin din descendenti mai pot exprima calitati. In ptrezent ceea ce ii motiveaza pe majoritatea oamenilor sint lucrurile marunte, ieftine, scabroase, etc. , lucruri ce sigur il conduc catre auto distrugere. Cantitatea a fost aleasa in detrimentul calitatii. Ceea ce se credea ca ii poate controla, banii , religiile, nu a facut decit sa aduca la apogeu distrugerea omului. Este foarte curios cum au putut accepta cu atita usurinta astfel de instrumente asta si datorita faptului ca ei nu sint decit un mijloc. Cine crede ca poate modela materia se inseala. Materia nu a tinut cont de entitati, de proiectele lor. Materia izoleaza zona ocupata sub forma unui plan imediat ce entitatea ocupa spatiul materiei. Entitatiile vor juca dupa regulile materiei si anume ceea ce imi iei eu iti voi lua chiar mai mult de atit, visele. In momentul in care distrugi ceea ce crezi ca poti controla o forta mai mare a materiei te va anihila si credema Dragos nu se va tine cont de ceea ce esti, de moralitate, de bine si rau. Impresia controlului este a ta si numai a ta. Materia poate crea iluzii, poti sa crezi ca existi si in fapt sa fi in visul cuiva. Lumea in fapt nu mai exista demult dar tu o sa ma contrazici ca nu este asa. Imi pun intrebarea cum poti nega ceea ce am afirmat atita timp cit tu esti in lume si nu in afara ei, esti temporal si nu atemporal si acauzal. Ai un inceput si un sfirsit deci nu esti. Imi poti motiva ca ceva din tine se afla in copii tai. Nimic mai fals. Daca esti mai atent totul se pierde si asta datorata faptului ca nu tu controlezi adn memorie. Si D-zeu s-a pierdut pe el in aceasta lume, ajungind numai o convenienta. Ex: Nu poti intra in cine sti ce organizatie daca nu crezi intr-un D-zeu. Nu poate face parte decit de o strategie de control prin ban si religie. Esti marcat tu si intreaga linie de singe pentru ceva atit de trecator si nesemnificativ. Asa cum am mai spus totul are un sfirsit in lumile materiale atita timp cit nu dai valoare vietii si materiei in casa careia te-ai asezat.

    Dragos Dumitriu: Sa stii ca au existat dintotdeauna pesimisti. Si totusi lumea a mers, ma rog, inainte. Reinnoirile prin care a trecut – si probabil va mai trece – lumea, ma refer la ere glaciare, catastrofe telurice, ciocniri cu meteoriti, poate si autodistrugeri, poate actiuni ale unor fiinte superioare sau ale unor extraterestri, in fine, niciunul nu a dus la pieirea speciei. Da, sunt de acord ca spatiul modeleaza o populatie. Ba chiar si salveaza populatia respectiva de la pierderea identitatii – cred ca asta e cazul nostru. Despre pasiunea ta legata de liniile de sange cunosc destul de putin, deci chestiunea cu imbarligarea lor si neputinta gasirii unei linii curate nu prea o inteleg. Mai ales nu vad cum o coroborezi tu, pe plan spiritual cu destinul, cu Kharma, dharma s.a. – iar pe plan stiintific continuitatea speciei, a raselor, a tipologiei este data nu de sange ci de ADN – cea mai stabila molecula organica. Practic, in stabilitatea acestei molecule magice, imposibil de elucidat dpdv al stabilitatii in timp cu stiinta actuala, sta poate marele secret al umanitatii. S-a gasit o explicatie prin aplicarea in biologie a fizicii cuantice – am citit un articol fff interesant pe tema asta in penultimul nr din Science&Vie – este o chestiune care merita discutata fiindca te trimite practic la o demonstratie a legaturilor cu… viata de dupa… Asta apropo de faptul ca totul se termina aici si ca materia e stapana. Am mai spus ca sunt un partizan al teoriei lui Giordano Bruno ca materia e spirit si spiritul e materie. In asta consta de fapt si teoria cuantica. Si chiar principiul lui Lavoisier, conservarea substantei – desigur copletata cu energia si pozitia ocupata… In fine, totul demonstreaza ca exista un continuum din care si noi facem parte. Nu exista deci un inceput si un sfarsit, asa cum sustii. Dumnezeu s-a pierdut… cata dreptate ai… pentru prea multa lume! Dar atata timp cat mai exista macar o vibratie din spectrul spiritual – nimic nu e pierdut.
    Dupa cum stii sunt, printre altele, un cercetator al zonei intunecate – de fapt Prometeu, Loki, Lucifer, Hekate, Lilith – au adus omului cunosterea, dorind sa-l ridice; au avut deci incredere in aceasta creatie, in aceasta materie vibranta. Atunci de ce i fi tu atat de pesimist?

  2. Impresionant articolul prin atasamentul fata de subiect care razbate prin fiecare cuvant.Ma intriga in continuare atribuirea tuturor relelor si abisurilor,cruzimii si haosului elementului feminin in majoritatea culturilor importante.Daca n-ar fi nu s-ar mai povesti!Ma revolta dar in acelas timp incerc sa inteleg de ce??!!Barbatul a fost luptatorul,el ucidea dusmanul sa-si apere familia,clanul,tribul.Barbatul era vanatorul,el ucidea sa aduca hrana de zi cu zi.Femeia avea grija copiilor,a batranilor,a gospodariei.Ea nastea si crestea pruncii.De ce ea era originea haosului,a smintelilor eroilor,zeilor si chiar mai mult.Imi puteti explica de unde au aparut in acest context Hathor,Lilith,Cerridwen etc.Cum au aparut cu astfel de valente?Oare a existat in perioadele timpurii organizari de tip matriarhat si apoi datorita acestor conotatii s-a trecut la patriarhat?Trecerea sunt sigura ca a fost deosebit de violenta si cred ca atunci s-au desfasurat lupte pe toate planurile,femeia a facut uz de tot arsenalul ei,putere,ura,seductie,imaginatie si accese de furie paroxistice.Poate ca fortele ei au fost spectaculoase si atunci s-a nascut acest mit cu mii de fete,ce ziceti,sta in picioare aceasta idee?

    Dragos Dumitriu: Da, e o teorie logica, desi dovezi despre existenta unei perioade a matriarhatului nu au fost descoperite. Insa din punct de vedere psihologic, barbatul are intotdeuna tendinta de a domina situatia; el reuseste aceasta prin forta, inteligenta, curaj etc. Insa asa cum se observa si din aceste mituri – un singur element nu a putut nici controla si – de cele mai multe ori – nici ai face fata farmecului, puterii de seductie feminina. Aceasta putere fabuloasa a marcat istoria – si nu numai in rau, ba as spune chiar din contra.
    Ati remarcat bine,sunt foarte atasat de acest subiect, cu cat cercetezi mai mult cu atat iti dai seama de vastitatea si frumusetea sa, dar si ca la fiecare pas dai peste ceva neasteptat.
    Sa ne intelegem – aparent rolul acestor personaje poate fi negativ, dar in esenta el este unul creator; zeitele intunecate aduc rebeliunea, dar pana la urma si oamenii se revolta – ce sa mai vorbim de entitati supranaturale.
    Am facut aceste mici comentarii departandu-ma de rolul meu; de fapt, mie mi se par fascinante prin noncorfomismul, personalitatea formidabila, dimensiunea nemaintalnita a prezentei… Eu le privesc ca pe subiecte pur si simplu extraodinare, cu totul altceva decat restul divinitatilor.
    In plus stiu – folosesc cu toata raspunderea acest termen categoric – ca in spatele acestor personaje se afla adevaruri ascunse.
    Iar transmiterea uneori excesiv de negativa a portretelor acestor zeite, ei bine, nu uitati ca ea s-a facut in mare masura prin religii de influenta ebraica, de sorginte sumeriana, deci o zona extrem de misogina, avand o teama ancestrala fata de puterea feminina de care vorbeati. Ca o comparatie, uitati-va la celti – da, Morgan LaFey, Morrigan sau Ceridwen fac parte tot din zona zeitelor vrajitoare, seducatoare – din familia lui Lilith; dar celtii de azi – irlandezii, scotienii, galezii sau bretonii isi boteaza fetele cu numele lor, deci nu se tem si nici nu le considera nefaste. Multumesc pentru implicarea dvs – logica si justificata.

  3. HA! Pana una alta masculinul duce lumea asta pe gura prapastiei prin societatea neviabila pe care a gandit-o si a promovat-o de-a lungul miilor de ani! Barbatii, mereu entitati slabe psihologic, au avut si au nevoie de colacul de salvare pe care il reprezinta femeia, o entitate construita pentru a fi puternica psihic cu scopul de a naste si creste viitorul. Eu cred ca de aici a inceput aceasta teama si oarecare invidie care exista si in zilele noastre si duce la desconsiderarea voita a femininului din partea masculinului. Iar daca stii ca numai masculinul ocupa functiile importante ale religiilor atunci se explica foarte simplu aparitiile acestor zeite ale haosului, raului, cruzimii…..Acestea sunt doar himere ale dualitatii pe care singuri ne-am construit-o in mii de ani.
    Dumnezeu ne-a creat pe toti dupa chipul si asemanarea lui!

    Dragos Dumitriu: Cred ca Lilith este mandra de comentariul dvs. Iar eu nu pot sa nu recunosc prea multele adevaruri amare pe care le spuneti. In privinta slabiciunii “psihologice”, eu as merge mai curand pe varianta unei tare ancestrale – pretentia fizicului, a fortei brute, de a fi deasupra, de a domina inteligenta, indemanarea, ma rog de a desconsidera alte insusiri sau calitati care nu tin de suprematia fizica. Ei, aici apare fenomenul Lilith care nu poate fi stapanit – nici invins. Si atunci solutia finala a fost fie scoaterea din istorie – cazul Lilith, mai tarziu Hekate-Meduza, apoi Venus – sau prezentarea in culorile inspaimantatoare de care vorbesc in articol.
    Nu cred ca sunt doar himere – asa cum ii raspundeam si dnei Sanda, aici sunt adevaruri ascunse. Repet, personajele acestea sunt mai mult decat interesante si merita studiate atent.
    Discutia despre Dumnezeu si crearea dupa chipul si asemanarea Sa cred ca necesita mai multe discutii. Mi se pare un pic aiurea sa cred ca asa au crezut alde Hitler sau Stalin, papii care au ordonat masacrele cruciadelor, ale razboaielor religioase etc. In fine, asta e o discutie ampla – si se poate prezenta sub forma unei dialectici interesante.
    Va multumesc pentru implicare si va astept cu alte comentarii si pe forum.

  4. Comentariile ca cele lasate de Paula ma fac sa cred ca eliminarea commenturilor pe un blog de acest fel nu este o idee atat de rea. Nu am nici o problema cu libertatea de exprimare insa limitarea vadita a unor persoane, expusa sub un articol reusit si destul de stufos imi lasa un gust amar in gura.

    Aruncarea vinei, eliminarea in scris a unor frustrari ce tin strict de persoana dansei nu isi au locul pe un blog ce trateaza supranaturalul.

    Dragos Dumitriu: Da, mi se pare firesc pentru o femeie sa intervina mai pasional dupa ce eu am expus aceasta apropiere intre haos si femeie in mitologie. Desigur, este vorba de haosul generator, creator; dar din punct de vedere feminist intervantia pasionala este fireasca. Eu asa interpretez, nicidecum ca o limitare. Mai mult, abordarea dintr-um unghi anume e dreptul fiecaruia.
    Va multumesc pentru aprecierile la adresa articolului, dar nu voi opri comentariile, cu exceptia celor vadit insultatoare – pentru ca intentia mea este de a crea o comunitatea de oameni pasionati de acest domeniu, cu atat mai mult cu cat sunt de pareri si formatii diferite.

  5. Venoame, commentul tau este exact paralel cu subiectul ce se dezbate in articol. Daca al meu e limitat , apai al tau e dus de-a dura! Nu te mai tine atata de destept, pentru ca supranaturalului nu-i pasa.

  6. Si eu cred ca de multe ori ceea ce ajunge la noi,depinde de ce anume cercetam,este expresia experientei spirituale a unei categorii,natiuni sau zona geografica pe o perioada anume de timp.Sa nu uitam cat de subiectivi suntem in aprecierea unui eveniment istoric,natural sau spiritual in functie de ce castigam sau pierdem.Nu neaparat in sens meschin.Cel mai mare soc l-am avut cand am aflat despre adevarata fata a actului de la 23 august si ce am invatat noi despre acel moment asa de important care a marcat destinul a milioane de oameni.Ce pretentii sa mai avem despre perioade asa de indepartate!In multe tari s-a introdus investigarea istoriei timpurii prin metode neconventionale.Daca investigatorii sunt valorosi si cei ce preiau informatiile lor sunt chiar bine intentionati mi se pare cea mai sigura sursa de a afla adevarul istoric.Sa nu uitam ca si cronicarii erau in slujba curtii si exprimau ceea ce dorea domnitorul sau regele sau imparatul sa se transmita posteritatii.Nu prea era de joaca si CNA-ul de atunci nu prea glumea cu cei ce indrazneau sa miste in front.Daca am ghicit cine va fi personajul principal in emisiunea urmatoare o vom urmari impreuna!Succes si multumiri tuturor celor ce contribuie cu munca lor,vazuti si nevazuti dar mereu prezenti,la reusita unei emisiuni asa de interesante si incitante.

    Dragos Dumitriu: Multumesc – aveti perfecta dreptate, eu cel putin gandesc tot asa vizavi de cronici, istorie… Ca ziarist si politician am vazut multe faze in care in urma unei comenzi un subiect de presa era transformat din alb in in negru, sau viceversa – indiferent de realitate sau probe. Dar exista ceva care scapa acestor mistificari – iar masca se dovedeste pana la urma vremelnica – iar adevarul iese pana la urma la iveala.
    In privinta personajului, asa cum am scris si in celalalt raspuns, intr-un fel ati numerit… partial. Sau, mai bine zis, ati anticipat o analiza a manifestarilor – sau aparitiilor lui Lilith in timp. Hekate este insa o personalitate coplesitoare, complexitatea ei este extrem de profunda. E un subiect mare, asupra caruia trebuie sa discutam mult.

  7. Da,am citit articolul si sa stiti,fara suparare,am simtit-o mai aproape pe Hekate decat pe Lilith.Mistificarile sunt prezente peste tot si sunt deosebit de puternice.Rar poti avea acces la adevar si de multe ori aflarea lui doare.S-au facut de curand referiri la viata si mai ales moartea lui Eminescu si personalitati pe care noi le priveam aproape ca pe niste idoli au fost prezentate oribil.Este dureros cand coboara de pe soclu un astfel de personaj dar este bine sa stim adevarul.In definitiv nimic nu schimba frumusetea basmelor lui Slavici,umorul subtil al lui T.Maiorescu,rolul lui Kogalniceanu in realizarea Unirii etc..indiferent de ceea ce au facut ei manati de slabiciuni si ambitii omenesti..sau poate…Mi-a placut sa citesc cronicarii moldoveni desi stiam ca sunt cronicari de curte si acum am inceput sa citesc “Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul lui Teodosie” ce lectie de mare constiinta,de intelegere profunda a rolului de parinte al domnitorului si de indatoririle sale care practic il obliga sa se rupa de sine pt. a-si indeplini inalta menire de calauzitor al neamului prin hatisurile pline de capcane ale istoriei!Cat de departe suntem de ei!!

    Dragos Dumitriu: Stati sa vedeti si materialul despre Lilith! Este altceva, sigur Lilith este mai individualista, mai pasionala, ma rog, veti vedea in articol. Iar in legatura cu Hekate, este intr-adevar ceva nemaintalnit in mitologie. Culmea e ca am in arhiva documentara un studiu, realizat de un teolog, in care se face o apropiere intre Hekate si… Iisus! Ma rog, il voi publica poate chiar saptamana viitoare si veti avea de ce va mira.
    In ceea ce priveste mistificarile ele se petrec si de o parte, si de cealalta. Mai ales in cazul unui popor pasionat de demolari, de atacuri si mistouri – asa cum suntem noi. Eminescu a fost o victima a unui sistem – politic si de spionaj. Culmea e ca partidul care se lauda cu faptul ca Eminescu a fost membru… se afla la originea eliminarii acestui mare si eroic roman. Eminescu a fost tradat, lovit pe la spate si in fapt ucis in momentul in care s-a revoltat in fata ticalosiei propriului partid si a inceput sa ia atitudine in acest sens. In fine, credeti ca polonezii spun prostii despre Sienkiewicz – asa cum se spun la noi despre Eminescu? Nu, si-au rescris istoria si isi mentin sentimentul de mandrie nationala pe seama scrierilor sale. Noua ne place insa sa demolam, mai ales cand e vorba de simboluri nationale.
    Na, ca ati trezit nationalistul din mine…

  8. Cred ca nu exista om care sa nu fie nationalist, in limite normale desigur, mai ales cand esti afara, chiar daca ai impresia ca nu ai acest sentiment, pur si simplu nu suporti sa se discute in anumiti termeni de tara ta sau de valorile ei. Iti izvorasc argumentele de te miri si tu apoi, de fapt suntem legati si prin stramosi si prin vibratia locului pentru totdeauna si transmitem acest sentiment urmasilor nostri. Cea mai mare durere a acestor ultimi ani este tocmai denigrarea si bagatelizarea valorilor care-ti dadeau putere si stabilitate. Se pare ca este o tehnica eficienta. Abia astept ceea ce ne-ati promis, nu intrevad legatura cu Iisus dar daca sursa este credibila si nu este numai un exercitiu elegant de speculatie intelectuala….

    Dragos Dumitriu: Din pacate au fost si inca sunt destui care ataca orice are legatura cu nationalismul. Am experimentat asta pe pielea mea… Exista asa-zise personalitati (unele ale culturii, altele din media) care si-au cladit notorietatea si cariera atacand nationalismul romanesc. In fine, e un adevar situat deasupra oamenilor care mai vegheaza – poate acele vibratii ale locului de care vorbiti, poate geniul nemuritor al lui Eminescu, Blaga sau Labis…

    Da, in legatura cu acea analiza – e ceva foarte interesant, dar va merita.

  9. Din pacate am pierdut emisiunea de saptamana trecuta!Vibratia locului este reala asa cum spun toti cei ce stiu mai multe si o simtim in oarecare masura si noi cei care nu avem abilitati deosebite si nici o cunoastere profunda.In cartea dr.american,Peter J.D’Adamo, “Alimentatia adecvata celor 4 grupe sanguine”,reface intr-o poveste uluitoare istoria omenirii din p.d.v al aparitiei grupelor sanguine si al distributiei lor pe glob in ordinea aparitiei si raspandirii lor.Este rezultatul muncii de cercetare a tatalui sau care a inceput aventura cu mijloacele si cunostintele acelei epoci dupa anii 1959.Fiul a continuat cercetarea din 1982 si a ajuns la cunoasterea celor 4 grupe si la trasarea caracteristicilor fizice,psihice,de aptitudini si de necesitati alimentare remarcabile.Ce teribila este setea de cunoastere a omului si cum se ivesc si persoanele si conditiile propice sa mai facem un pas,numai sa fim atenti la mesaje si sa nu ne lasam prada lenii si sa ne pastram vie dorinta de a cunoaste ce este in jur..Dupa citirea acestei carti am inteles de ce anticii considerau sangele ceva divin si in mai toate religiile sunt idei remarcabile in legatura cu acest subiect.Cred ca ar fi un subiect interesant legat de asta.Daca sangele este asa de important este la fel de importanta si legatura permanenta cu locul de unde iti vin stramosii.

  10. I simply want to say I am very new to weblog and seriously enjoyed your web page. More than likely I’m want to bookmark your blog post . You certainly have exceptional stories. Appreciate it for sharing your website page.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *