O idee de moment…

O idee de moment…

Un frumos text al Florentinei Fulop mi-a dat ideea inaugurarii unei rubrici zilnice, realizată cu contribuţia colaboratorilor site-ului. Astfel, în fiecare zi îşi vor găsi locul aici gânduri, cugetări, idei, ipoteze sau, mai corect spus, frânturi ale inspiraţiei creatoare, confetii ale acestui spectacol enigmatic numit poate excesiv de dramatic spiritualitate.

 

Rubrica debutează cu textul Florentinei Fulop, iar în zilele ce urmează voi publica din materialele pe care le-aţi trimis ca şi comentarii – sau le veţi trimite pe pagina „O idee de moment”. Precizez că şi la titlul acestei rubrici m-am gândit mult, dar ce-a mai bună idee mi-a dat-o tot Florentina, cu al său final sincer: „Vă rog nu aruncaţi cu pietre dacă se poate, am simţit doar nevoia să împart această idee de moment a mea cu voi.”

 

 Este minunat să trăieşti!

de Florentina Fulop

Fotografie de Dragos Dumitriu Pare atât de grea existenţa aceasta, suntem învăţaţi că este foarte greu să faci faţă “greutăţilor” vieţii şi totuşi este atât de minunat să TRĂIEŞTI. Dupa o uşoară reflexie asupra existenţei noastre, mi-am imaginat spiritul înainte de întrupare, hoinar într-un plan universal plin de iubire, fără sfârşit şi fără început, într-un plan guvernat de legi greu de pătruns de mintea raţională, în care binele şi răul nu există în care emoţia fizică este citită în “cărţi” fără posibilitatea de experimentare. Acest spirit conectat la tot şi la toate, neindividualizat, fără posibilitatea de a avea propriile trăiri separat de existenţa a altceva, prezent în trecut, viitor şi prezent – în acelaşi timp “conştient” de tot şi toate. Pentru noi, oamenii, pare atât de minunată această stare şi tânjim după ea, pentru că nu o avem şi atunci oare spiritul nu tânjeşte şi el după singurul lucru pe care nu îl are, nu îl experimentează, ce pare înfricoşător şi anume experienţa trăirii finite, separate, individuale, experienţa dualităţii. Dintr-o dată “copacul cunoaşterii” a căpătat pentru mine alt sens, mă gândesc că, poate, este pentru spirit ceea ce pentru noi este elixirul tinereţii veşnice. Poate “pomul cunoaşterii binelui şi răului” este un fel de iniţiere pentru spirit în lumea finită, foarte greu de atins de majoritatea spiritelor, poate este modalitatea de întregire, de atingere a perfecţiunii prin cunoaşterea a tot ce există, inclusiv a finitului prin existenţa materială. De când am aflat de existenţa ego-ului am urmărit modul în care văd ceilalţi egoul şi mulţi dintre noi încearcă să scape de el, trăind senzaţia că e murdar, dar mă intreb dacă nu cumva ego-ul este poarta spre perfecţiunea spiritului. Este minunat să TRAIEŞTI, să simţi că “astăzi” se termină pentru a începe “mâine”, să simţi durerea, minunata durere, care probabil nu este traită decât în acest plan, să fii tu cu tine doar fără a simţi că faci parte din tot şi toate, să te zbaţi în mocirla căutând continuu răspunsuri la întrebări simple fără a le ştii dinainte cheia. Să simţi prin venele tale tot ce te înconjoară într-un mod atât de primitiv fără a fi capabil să transmiţi şi celorlalţi trăirile tale întocmai, fără ca ceilalţi să simtă ca tine. Să ai propriul tău adevăr de care să fii convins – în afara adevărului universal. Să fii pur şi simplu rupt de iubire şi armonie şi să încerci continuu să o regaseşti prin propria încercare.
Această idee mi-a venit pur şi simplu gândindu-mă la viaţă, la suferinţă, la trecut şi viitor şi e minunat că îmi pare posibilă pe cât îmi pare şi imposibilă. Probabil au fost mulţi gânditori de seamă ce au reflectat pe tema aceasta, din păcate eu încă nu i-am citit – dar îi voi citi cu siguranţă, pentru că e atât de MINUNAT SĂ TRĂIEŞTI, individual, şi să trebuiască să AFLI, ce gândesc, ce au gândit alţii – fără sa ştii dinainte.

9 Responses »

  1. o imagine asemanatoare am mai citit si la alti autori. unii se imbarbateaza spunand ca planul asta fizic mai greu aduce roade mai repede.altii spun ca mintea- cea care creeaza ego ul e doar o instalatie straina omului.
    apropo de ce se spune mai sus, nu cred ca spiritul tanjeste dupa dualitate. poate spiritul indeamna sufletul la incarnare, spre curatire…dar astea-s doar presupuneri.

  2. o idee valoroasa citita recent: vindecarea se produce doar la nivelul iubirii. adica fara ca individul sa traiasca iubirea, nu se poate vindeca (cu efecte vizibile asupra corpului fizic). posibil ca celelalte insanatosiri sa fie doar inlaturarea unor efecte si nu intelegerea si iertarea cauzelor.david r hawkins.

  3. http://www.mistiquemusic.com/index.php e si cea mai buna recomandare ce o pot face la ora asta..un site-ghid muzical de exceptie..sunt zeci de pagini cu albume , ascultati de pe pag1 piesele de pe albumele ” Disconnected from Earth” si “Life Particle”…se pot asculta 3.00min din fiecare piesa, albumele se gasesc pe youtube etc…

  4. LA MULTI ANI , domnule Dragos. La multi ani tuturor romanilor. SI La multi ani acestei rubrici care s-a “nascut “pe 1 decembrie.
    Fie ca IUBIREA sa cuprinda tara noastra si sa ne duca spre LUMINA.
    Cu mult drag tuturor romanilor. elena

  5. E atat de aproape de adevar aceasta ipoteza preluata probabil din abis…..Acum… mai avem de inteles unde se intrepatrunde ideea trairii minunate in separare de intreg cu ideea dorintei intregului de a ne reantoarce catre unire….

  6. “ego-ul este poarta spre perfecţiunea spiritului”

    O lume plina de egoism si egoisti. Iata Iadul!

    “Să fii pur şi simplu rupt de iubire şi armonie şi să încerci continuu să o regaseşti prin propria încercare.”

    Asta cred ca a fost si minciuna diavolului.
    Dumnezeu este dragoste. Doar la Dumnezeu gasesti Adevarul, cunoasterea buna mantuitoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *