Idee de moment: “Eu sunt… tu!”

Idee de moment: “Eu sunt… tu!”
Idee de moment: “Eu sunt… tu!”

de Laura Averchi ♥

 Opinii contrare… Nu am răspuns nimănuia urât şi nu mă deranjează părerea ta, nici faptul că-mi cataloghezi drumul meu spiritual sau nu, e treaba ta… eu îmi spun părerea mea, tocmai pentru că respect celelalte păreri. Fiecare îşi trăieşte propria lui experienţă şi are propriile lui convingeri în funcţie de experienţele vieţii lui. Nici prin cap nu-mi trece să-mi dau eu cu părerea în sensul impunerii cu forţa a unui adevăr al meu… Fiecare îşi exprimă adevărul (lui) şi totul este legat, la un nivel mult mai subtil, la întreg… Ştiu că toţi suntem manifestarea UNULUI, dar suntem diverşi – ”diversitate în unitate”; eu nu pot să te etichetez şi ştiu că e mult loc sub soare… Pentru fiecare… Mă simt liniştită aşa cum sunt – şi în realitatea mea sunt exact aşa cum trebuie şi unde trebuie… Nu aştept de la nimeni ceva care să-mi mângâie ego-ul – pentru că nu mai vreau să am egou. Eu mă consider o picătură din tot, nu mă mai consider separata… Îmi place să mă scald în iubirea divină şi chiar dacă îmi spui părerea ta contrară eu iţi trimit tot iubire… Pentru că încerc să învăţ lecţia iubirii necondiţionate… Atunci când răspunzi cuiva apărându-ţi opinia proprie cu înverşunare,este un semn de neacceptare a ceea ce eşti…nu putem respinge nimic ce nu a fost atras mai întâi, acel lucru care ne deranjează la celălalt este o oglindire a noastră – şi tocmai aceasta forţă este cea care ne-a atras… Eu am vorbit cu “eu” tocmai pentru a nu-i deranja pe ceilalţi şi nu pentru a impune părerea mea ca un adevăr de necontestat; nu-mi permit aşa ceva şi îmi respect interlocutorii.

Studiind fizica cuantică mi-am dat seama de relativitatea lucrurilor şi de percepţiile noastre… Cât despre religii, e treaba lor – eu vorbesc din experienţa proprie, pentru că mi+am dat seama că mă interesează ce înţeleg eu şi ce experimentez eu. Nu atac nici una… vorbesc prin prisma propriei mele simţiri… Încearcă puţin şi tu DETAŞAREA şi imparţialitatea – ştii ce bine este!… În fond, crezi că nu sunt pe un drum spiritual? Ai dreptate!… Crezi că sunt pe un drum spiritual? Şi atunci ai dreptate… pentru că, dragul meu, în propriul tău univers DOAR PROPIUL tău adevăr e valabil…

Şi nu lua nimic ca un atac la persoană…eu sunt tu! Legea oglindirii…

 Fotografie de Dragos Dumitriu

6 Responses »

  1. Laura frumos spus.
    Si totusi suntem atat de legati fiecare de adevarul nostru, necunoscandu-ne, nerecunoscandu-ne pe noi in ceilalti si cred ca de aici si virulenta cu care ne aparam acest adevar personal.
    Ma incanta tare mult ca intr-adevar simt ca eu sunt tu.

  2. “Cat de bine ai reusit sa exprimi ceea ce eu abia pot lega in gand… Ne raportam la viata prin prisma experientelor personale, ne cladim credintele si convingerile avand ca baza drumul pe care l-am parcurs pana aici. Drumul meu nu e acelasi cu drumul tau, viziunea mea nu poate fi identica cu a ta, dar se pot completa si fiecare parere pro sau contra experientei mele imi completeaza acesta cale. Evoluam astfel impreuna, drumul nostru e pana la urma UNUL. Eu sunt eu asa cum sunt, tu esti tu exact asa cum esti, nu incerca sa ma schimbi, nici eu nu iti voi face asta tie, schimbarea se face natural, ne transformam in doi, umar la umar, chiar daca fiecare in alt ritm si nu intr-o competitie in care cineva trebuie sa iasa invingator. In final destinatia e aceeasi… finalitatea e UNICA.

    ZAZAR este cea care semneaza acest comment…..

  3. frumos spus si exprima ceea ce cred si eu.
    as zice doar cu un iz mai diferit: ” eu inteleg ca tu esti eu si te rog sa intelegi ca eu esti tu (ca esenta)”, adica eu inteleg ca ce vad in tine vad pt ca e in mine si te rog sa purcezi la drum cu aceeasi intelegere (ca ceea ce vezi in mine are salas in tine, de fapt).
    Dar acesta e jumatatea drumului…caci uneori ceea ce vad in /la tine ( si ma refer la caracteristicile tale “negative” doar …mania, de ex) e de mult vindecata in mine si tu esti acum in jurul meu pt a ma ajuta sa invat alte lectii (dupa cea a descoperirii , cu inca un pas, a sinelui meu): ma inveti poate demnitatea, curajul de a spune ” nu’, etc.

    Da, e frumos ca suntem diferiti in manifestari si ca , daca ne ascultam intr-adevar, vedem ca suntem plamaditi din aceeleasi esente ce se vor Unite armonios, nu represate/alungate, in fiecare din noi .

    Se zice ‘imagineaza-ti ca fiecare om pe care il intalnesti poarta o oglida (ca pe un scut).. ce vezi in el??? pe tine..

    Bucuria, intelepciunea si pacea Prezentei v-o doresc.
    K.

  4. Nu cred ca se pune problema “dizolvarii EGO-ului” si functionarii noastre in lume cu EGO-ul dizolvat, lucru evident imposibil, ci constientizarea conditionarilor noastre care ne aduc probleme in viata si construirea unei personalitati cu adevarat valoroase.

  5. Citind comentariul Zazarei mi-am adus aminte o intamplare din copilarie. In prima vizita la teatrul Tandarica, pe cand eram in clasa I, am primit de acasa 20 lei pentru a achizitiona orice as fi vrut inainte de spectacol. Se vindeau niste pliante ce cuprindeau mici descrieri ale spectacolelor de la teatrul Tandarica. Am vrut tare mult si eu unul si bani aveam dar… doua colege gemene au venit la mine si m-au rugat tare mult sa le dau lor bani pentru ca isi doresc din suflet sa aiba acel pliant. Eu automat m-am “pus in pielea lor” si am simtit durere ce ar fi simtit-o ele daca nu-si indeplineau dorinta, asa ca le-am dat banii desi eu am ramas fara pliant. Mi-a parut rau ca eu nu am pliant dar am fost bucuroasa pentru colegele mele. Evident ca pana la sfarsitul spectcolului am si uitat evenimentul. Acasa am fost certata si mi s-a spus ca nu e normal sa actionez asa. Sufletul meu de copil stia mai multe decat stiu eu acum……… si va trebui sa reanvat ce am uitat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *