Primul Workshop al Cronicii S: “Misterele Templului Masonic”

Primul Workshop al Cronicii S: “Misterele Templului Masonic”
Primul Workshop al Cronicii S: “Misterele Templului Masonic”

Primul Workshop organizat de Cronica Supranaturalului s-a desfăşurat după o formulă atipică. Organizat în jurul unei teme interesante şi controversate, masoneria, s-a dorit a fi o repriză de ridicare a vălului de pe misterele ce înconjoară “Arta regală”. Spun că a fost un workshop atipic pentru că participanţii nu au avut o contribuţie majoră, aşa cum se întâmplă îndeobşte, ci au ascultat explicaţiile unor iniţiaţi iar ulterior au pus întrebări şi au discutat despre cele aflate. Cu atât mai mult am apreciat dorinţa a două dintre participante, ElisD şi Monoka, de a realiza un material despre acest Workshop. Ei bine, abordările au fost atât de interesante dar şi de personale încât am decis să le public pe amândouă. Dacă a fost o hotărâre bună, veţi decide citind cele ce urmează.Marea Loja Simbolica Romana

Mai întâi însă doresc să mulţumesc prietenilor din Marea Lojă Simbolică Română, în special Marelui Maestru Bogdan Gamaleţ care a agreat acest mod inedit de prezentare a unui templu masonic – dar totuşi în perfectă concordanţă cu pricipiile masonice – fratelui şi omului de cultură Vlad Diaconescu, dar şi fraţilor Radu şi Răzvan care au fost nişte gazde cu adevărat îndatoritoare. (DD)

 

Vălul lui Isis

 

O dupa amiază de sâmbătă liniştită de iarnă neîncepută urma să îmi aducă o mare bucurie şi satisfacţie în suflet prin intermediul unei vizite într-un Templu Masonic. Vălul lui Isis, despre care citisem în atâtea cărţi şi pe care mi-l imaginasem “cumva”, de multe ori nici eu neştiind cum anume, urma să se ridice în faţa ochilor curioşi ai câtorva profani, printre care mă număram şi eu. Am ajuns în “Sala paşilor pierduţi” cu o mare curiozitate. Antecamera în care neofitul este introdus pentru a medita la simbolurile sacre – sare, sulf, mercur, clepsidra – este în totalitate neagră , având pe pereţi simboluri astrologice si alchimice. Cele patru semne cardinale – Berbec, Rac, Balanta si Capricorn – indeamnă profanul să mediteze la noi începuturi, aflate sub steaua celor patru constelaţii – Eu, Căminul, Căsătoria , Societatea – prin care un om se defineşte şi re-defineşte de-a lungul întregii sale vieţi. Acolo vechiul Eu trebuie să moară pentru a face loc unei persoane noi, unui om profund schimbat venind dinspre Întuneric şi îndreptându-se  către Lumină.

Sala Templului redă la scară  pamânteană macrocosmosul şi microcosmosul. Tavanul albastru redă fidel cele 12 constelatii în jurul cărora omul şi-a ţesut în permanenţă destinul său vremelnic. Numărul de Aur este prezent în proporţiile camerei, străjuită de cei doi gardieni , Jachim si Boaz, poate simbioza perfectă dintre Feminin şi Masculin. În mijlocul camerei tronează cele 3 colonete , ionică, corintică şi dorică, fiecare având un atribut  perfect : Întelepciunea,  Frumuseţea şi Forţa, corespunzand pe plan organizatoric celor 3 grade masonice: Maestru, Calfele si Ucenicii. Mozaicul de pe podea este temelia, izvorul nesecat din care îşi trage seva omenirea şi Universul, Zeii şi Oamenii deopotrivă. Dualitatea perfectă, Masculin şi Feminin, Pozitiv şi Negativ, Lumină şi Întuneric, totul se întrepătrunde,  se revarsă, se reîntoarce în matrice şi izbucneşte din nou în dansul nebun al vieţii şi morţii, al visului şi realităţii.

Nu voi insista cu descrierea meticuloasă a celorlalte însemne şi instrumente masonice, ci voi aduce în prim plan realitatea zilelor noastre, în care cuvantul mason a căpătat un sens peiorativ , iar masonii sunt consideraţi cauza tututor relelor lumii, razboaie, foamete, sărăcie şi boli. Idealurile masonilor sunt nobile, purtătoare de evoluţie spirituală şi materială, respectând proporţia perfectă a omului în raport cu Divinitatea şi Cosmosul. Marile genii au fost iniţiate în masonerie şi au crezut cu tarie în principiile ei, trăind şi ghidându-se dupa legile acesteia. Căderea masoneriei în desuet  se datorează în întregime oamenilor şi înţelegerii greşite a spiritului masonic, care acum este mai actual ca niciodată. Făcând  o paralelă, mă gândesc la spiritul Christic şi la războaiele şi cruciadele duse de oameni în numele Lui. Este vinovat Christos de felul în care oamenii au ales sau au vrut să înteleagă ce ne-a transmis El? Este vinovată masoneria de lăcomia, ignoranţa şi egoismul nostru?  Lux Aeterna

 Elisabeta Durica – ELiS D.

 

O altfel de călătorie iniţiatică

 

Nu ştiu alţii ce au simţit, dar pentru mine workshop-ul la care am avut placerea şi onoarea să particip a fost ca o nouă călătorie iniţiatică. Nu va imaginaţi că am participat la un ritual anume de iniţiere în masonerie. Totul a început cu drumul; am avut senzaţia unei călăuze spirituale care m-a însoţit până la locul de întâlnire. Deşi nu ştiam locaţia, nu mai fusesem niciodată în acea zona, tot timpul am fost sigură de calea pe care trebuie să merg  şi, cum toate lucrurile sunt aranjate, în momentul în care am ajuns a sosit şi domnul Dragoş Dumitriu însoţit de câţiva dintre, îmi permit să le spun aşa, prietenii pe care i-am cunoscut pe acest site.

Domnul Vlad Diaconescu şi alţi doi „fraţi” ne-au întâmpinat cu deosebită căldură şi deschidere pentru a ne dezvălui câteva dintre tainele masoneriei. Eram deja obişnuită cu stilul ludic şi bonom al domnului Vlad Diaconescu din emisiuni; nu s-a dezminţit nici de această dată. Cu câteva cuvinte ne-a introdus în acea stare de bine şi relaxare care iţi permite să fi un receptor deschis la nou.

A sost şi momentul mult aşteptat: vizitarea templului. Emoţia pe care am simţit-o pot spune ca a fost unică, simţeam că sunt acolo pentru a mi se destăinui un mare secret, o taină ascunsă până acum. La intrare ni s-a dezvăluit o parte din misterul primei iniţieri. Cei care simt şi doresc să intre într-o loja masonică trebuie să aibă puterea să uite tot, să fie cu mintea liberă şi mai ales cu sufletul deschis pe noua cale pe care s-au decis să o urmeze, să moară puţin, după cum spunea şi Eminescu.

În interiorul templului am luat parte la o extraordinară lecţie de cultură, istorie, geografie, astrologie, geometrie, chimie şi simbolism. Locul era încărcat de magie şi spiritualitate iar cele trei gazde extraordinare ne-au  desluşit din tainele locului sacru în care ne aflam şi ne-au explicat semnificaţia fiecărui obiect din templu. Am simţit energia înaltă a acelui spaţiu, acolo timpul, aşa cum îl cunoaştem noi, profanii, nu mai există, se transformă.

Multe din cele spuse acolo, cred că le cunoşteam, doar că acum mi-au fost reamintite… altfel – şi s-a creat o legatură logică între cunoştinţe acumulate haotic în decursul vieţii, s-a pus ordine în idei şi s-au deschis noi căi de cercetat . Viaţa cotidiană de profan nu îţi dă voie să faci acest lucru. Totuşi oricât de dură ar fi viaţa pe care o are un om, acesta trebuie să descopere frumuseţea ei, numai aşa el poate atinge  înţelepciunea.

Dupa ce am terminat vizitarea templului a urmat, cum era şi firesc, masa rotundă, unde s-au impartaşit impresii şi opinii. Michelle a fost dezamagită puţin de numărul relativ scăzut de participanţi la acest workshop, eu cred că am fost exact câţi trebuia să fim acolo, în acel moment.

Am spus la început că pentru mine  fost o nouă călătorie iniţiatică. Da, pot spune asta cu mâna pe inimă – şi dacă îmi permiteţi aş vrea să vă spun câteva cuvinte despre prima mea călătorie iniţitică, cel puţin aşa o consider eu. O călătorie care s-a petrecut în anii de liceu, pe parcursul a trei ani. Este vorba de cursurile de actorie pe care le-am urmat la Palatul Culturii din Ploieşti. Profesorul, un om extraordinar, Mihai Vasile, mi-a dăruit primele lecţii despre ce înseamnă a trăi cu adevărat. Atunci am învăţat că scena este un loc sacru şi că orice obiect care se află pe ea capătă cu totul o altă valoare; o simplă pânză reprezintă o graniţă între două lumi, un scaun poate fi în acelaşi timp o prezenţă şi o absenţă, un borcan cu nisip şi o lumânare este lumina, o sfoară reprezentă o cale sau o legătură dintre personajele create acolo, iar un cadru de lemn poate să simbolizeze trecerea dintre doua lumi…

Orele de actorie erau orele mele preferate, deşi nu făceau parte din programa şcolară a unui liceu teoretic – şi profesorul acelei arte  a reprezentat primul meu mentor spiritual. În sala de teatru timpul şi spatiul nu mai erau la fel, ne uitam cu uimire la ceas după terminarea cursului şi nu ne venea să credem.

Dar să revenim la ziua de 17 decembrie 2011. Cum tot ce este frumos are un început şi un sfârsit, după întâlnire am aterizat iar în viaţa reală de profan. Am fost să-mi vizitez o prietenă care trece printr-o perioadă mai grea… Mama ei m-a surprins cu următoarea remarcă pe care a repetat-o de câteva ori: „ce frumoasă eşti!”. Trebuie să spun că nu sunt , nici pe departe, „Miss Univers” şi că ele nu ştiau care fusese programul meu de peste zi. Am întrebat-o pe prietena mea ce e cu mama ei şi ea mi-a spus că nu a păţit nimic, doar că eu radiez. Am zâmbit, am realizat ce s-a întâmplat: era vorba de o  frumuseţe venită din interior, de lumina primită în timpul evenimentului la care am luat parte.

Vreau să mulţumesc divinităţii pentru că mi-a permis să iau parte la o astfel de întâlnire şi celor două persoane datorită cărora aceasta s-a realizat: Dragoş Dumitriu şi Vlad Diaconescu. Nu ştiu ce să mai spun, cuvintele nu pot exprima ceea ce am simţit participând la acest workshop. Şi pe cei care nu au fost vreau sa-i  „supar” puţin spunându-le că celor prezenţi li s-a dezvaluit „marele secret al masoneriei”. Despre ce este vorba, veţi afla de la Vlad Diaconescu…

Profit de ocazie pentru a vă ura din inimă sărbători pline de lumină şi pace în suflet, un an 2012 aşa cum vi-l doriţi!

Monica Tudor – Monok

 

9 Responses »

  1. Ce sa zic…cuvintele va sunt frumoase,dar in masonerie,k si in dragoste…inceputul e frumos !e si normal k un profan sa se simta asa intr-un templu masonic,e logic feelingul de “Tarzan in New York”.si cred k ai dreptate,au fost la workshop exact cati trebuiau.dar k in orice sistem,e bn sa nu dai ochii peste cap din prima.cred k st mutli invidiosi,si eu ma numar printre ei,k am ratat o sansa de a ne mai randuii cateva idei slab conturate.din pacate cum ati si precizat,masoneria trebuie sa urce in inima,nu in cap.

  2. ***** înainte de comentariul scris am adăugat un link către un scurt material introspectiv(comentariul meu audio):

    PROLOG(Interconexiune)+CUPRINS(Hrănirea inimii cu pace)+ EPILOG(ILUMINARE)

    http://www.mediafire.com/?79417ros1m22b8k

    *****
    @ domnul Dragoş Dumitriu:1.000.000 de mulţumiri ridicate la puterea n,unde n ia valori în mulţimea numerelor (SUPRA)naturale.
    @ElisD:Ce impecabil ai sintetizat!:)
    @Monok:Sunt încântată că te-am cunoscut. Mă bucur că ai descris câteva instrumente principale de decor din teatru (eg. “simplă pânză reprezintă o graniţă între două lumi”),subconştientul funcţionează pe bază de simboluri,plutim într-un ocean de procedee stilistice,semnificaţii înţelegându-l acum pe Eminescu de ce descoperea o întreagă lume într-un firav obiect :”Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă…”
    @domnul Vlad Diaconescu:un amfitrion cu un caracter cordial,ospitalier şi un orator şarmant care a presărat multiple diamante de înţelepciune printre care şi acela de a ne naşte din nou căci, se spune pe un ton evident șăgalnic că, de fapt,masonii ,neavând suficiente jucării în copilărie(sau timp?!),au optat la maturitate pentru o revitalizare a acesteia, o renaştere prin forţa simbolurilor,dar nu tocmai despre asta este vorba şi în Sfânta Scriptură?(Matei 18:3) : „Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.”

    ps:recomand celor care au descoperit acest site de curând să lectureze …în mireasmă de brad şi scorţişoară şi articolul

    http://cronicasupranaturalului.ro/?p=749

    *la finalul articolului aveţi două (cadouri)documente bine elaborate datând din 1933 şi 1937 referitoare la poziţia Bisericii Ortodoxe Române ,respectiv a Bisericii Greceşti;

    **versiunea audio e “sub patronajul” lui Mozart,un mason prin excelenţă care a compus pentru ceremoniile francmasonice de la acea vreme …

    V.I.T.R.I.O.L.-“Visita Interiora Terrae Rectificando Invenies Occultum Lapidem.” “Explorează interiorul pământului şi rectificând vei găsi Piatra Ascunsă.”

  3. Nu stiu ce se intampla dar de ceva timp nu mai prindem Antena 2.Stiti cumva ce este,au anuntat ceva?Va doresc Sarbatori fericite,inimi curate si sa fiti fericiti ca aduceti lumina si cunoastere intr-o perioada asa de tulbure si mustind de vulgaritate si violenta gratuita!

  4. Am citit cu placere ce a scris Monica…si regret ca nu am putut fi si eu de fata pentru a-l ruga pe Dragos sa ma lase sa ma mai “slefuiesc”putin de el…sa mai incarc bateriile de la nebunia si energia pe care o degaja si pe care o simt de la cativa metrii……BogdanGamalet : fara cuvinte . O persoana remarcabila, de o modestie si de o calitate iesita din comun……da , poate ca asa, cunoscandu-ne , recomandandu-ne …”pandemizam”daca-mi dati voie sa spun asa. Mai trebuie felicitat Dragos ? Nici vorba , este o constanta si o zona atat de tare …pe care te poti sprijinii ori de catae ori ai nevoie …am mai spus si o mai spun : Dragos, Oreste, Bogdan…..cam asta ne trebuie in aceasta perioada !
    Cu drag si prietenie,
    Dan

  5. La multi ani in 2012 !
    Doresc sa stiu data, ora si locatia urmatoarei conferinte care o organizati la inceputul anului. Cu stima si respect, Dorin.

  6. Initiatul adevarat nu a fost niciodata o persoana care sa nu stie sa scrie sau sa citeasca , poate ca nu a fost intodeauna un intelectual si cu atat mai mult un bogatas cu averi dar sigur a fost o persoana dedicata studiului , cercetarii , o persoana modesta dar cu personalitate si greu de manipulat cu povesti naive.
    Acest fapt nu a fost pe placul multora si nu este nici azi. Tot ce exista in lumina , in intuneric nu se zareste…….. antica tragedie a lui Osiris si Seth , primul soarele , al doilea intunericul.
    Lupta contrariilor este evidenta din cele mai vechi timpuri. Aceasta lupta a devenit un mit din care putem intelege ca subiectul este unul cu continut moral. In lumina/intuneric nu putem vedea , intrezari ceea ce este deja acolo , in functie de cautarea noastra , acesta afirmatie poate intari faptul ca ceea ce cautam nu este activat in constinta noastra.
    Soarele – Luna poate reprezenta Regele si Regina sau eterna alegorie a cautarilor celeste a celor doua contrari ……
    De te afli pe drumul fara de intoarecere peste Apa Cea Neagra , urmeaza si accepta noua stare. Asa vei fii linistit. Urmeaza steaua si doua lumini iti vor arata doua posibilitati de urmat …… Trebuie sa sti acum ca drumul tau este spre lumina blanda….. nu te vei insela !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *