Frica

Frica
Frica

de Florentina Fulop ♥

Frica este prezentă în viața unui om încă din momentul în care un bebeluș este învățat că poate cădea dacă nu se ține de ceva. Din acel moment, de-a lungul întregii sale vieți, omul este țintuit continuu cu frica – mai întâi de lucrurile palpabile, concrete, în mod direct, iar mai apoi de  frica interioară legată de sentimentele trezite de ceilalți în noi… de fapt, cea mai greu detectabilă și de acceptat în viața de adult-ce-se-întreabă. M-a intrigat ceea ce se spune despre oamenii complexați – că sunt cei mai periculoși… Am aflat de curând o explicaţie: fiind construiți atât de păgubos de societate, ei trăiesc într-o continuă agonie, iar frica de a se uita la ei îi face să vadă în ceilalți – atacatori ai propriei lor persoane… deși de cele mai multe ori nu e cazul. Dacă privim frica din această perspectivă, a celorlalți, cred că putem să identificăm o mulțime de „frici” ce zac în noi. Până la urmă ar trebui să mulțumim tuturor celor care stârnesc reacții violente în noi pentru că, în felul acesta, ele sunt aduse la lumină și  le putem studia mai bine.

Ne este frică să nu fim răniți – cine ne poate răni cu adevărat în afară de noi înșine, prin prisma propriei noastre viziuni asupra evenimentelor sau reacțiilor exterioare nouă?

Ne este frică să nu fim singuri, să nu rămânem neiubiți. De unde vine această idee? De ce singurătatea este atât de monstruoasă?… Poate… pentru că nu simțim încă divinul adevăr – toți suntem unul, întregul univers se află în noi (și în afara noastră în planul material).

Da… iar vine una cu clișee… Și, totuși… gândiți-vă un pic, doar câteva minute, ce se întâmplă dacă rămâi în solitudine? Te invadează gândurile, emoțiile de tot felul, porți discuții, iar uneori, dacă ai noroc, trebuie să te uiți la tine, la cum te vezi tu, la ce consideri tu că ești… și atunci apare frica… și fugi, fugi mâncând pământul către telecomanda televizorului, către o carte filozofică, către sala de biliard etc.

Ce se întâmplă dacă rămâi un pic, doar un pic, priponit în frica ta, față în față cu tine, ce se poate întâmpla? Crezi că ai să inebunesti de frică? Singurul lucru care se întâmpla este acela că începi să vezi, filă cu filă, personalitatea ta…. și e în regulă chiar și atunci când îți apar aspecte pe care le detești, e în regulă, în afară de tine nu se mai uită nimeni, poți să te uiți în amănunt la ce nu-ți place la tine, să studiezi fiecare filă rând cu rând, să te întrebi de unde vine fiecare cuvânt.“

-Poate ești leneș, e ok, de unde știi tu că ești leneș?

-Păi nu-mi place să muncesc.

-Ok, de unde știi tu că nu-ți place să muncești, chiar nu ai muncit niciodată?,

-Aaa… nu, am muncit dar nu îmi place să fac asta?

-Ok, niciodată nu ți-a plăcut nimic din ceea ce ai muncit, nici măcar când îți reparai bicicleta, sau lipeai postere pe pereții camerei tale, sau încercai să organizezi o petrecere?

-Păi asta nu e muncă?

-De ce nu e muncă? Necesită suficient efort fizic și nu numai, pentru a le duce la bun sfârșit, singura diferență constă în plăcerea pe care o ai în timp ce duci la îndeplinire treburile pe care le ai de făcut. Cine ți-a spus prima oară că ești leneș sau când ți s-a spus asta?

– Păi mama, tata, îmi spuneau mereu că sunt un leneș, că nu-mi place să îmi fac temele, că nu sunt în stare să îmi fac curat în cameră și așa era.

– Ești sigur? Gândește-te de ce nu-ți făceai temele, poate de frica faptului că nu vei reuși să le faci cum trebuie, că vei fi ridiculizat dacă vei avea un exercițiu prost făcut. 

-Da, mi se întâmpla adesea să am caietele pline de corecturi în roșu, dar nici nu-mi explica nimeni chestiile pe care nu le înțelesesem.

– Deci, de ce nu făceai tu temele? De lene? sau de frica de a nu fi ridiculizat? 

– Păi….da…. eu știu acum ce să zic…. 

– Și de ce ți-era teamă să nu fi ridiculizat?

– Păi, clar , aș fi avut o imagine din ce în ce mai proastă în fața celorlalți și eu vroiam să fiu plăcut, să par deștept, așa cum mă simțeam de fapt! 

– Deci, tu de fapt erai deștept și chiar ți-ai fi făcut temele dacă cineva te-ar fi ajutat să înțelegi mai bine teoriile ce trebuiau aplicate?

– Da, clar! 

– Înțeleg de aici că, de fapt, tu nu ești leneș, ție chiar îți place să muncești dar în domenii pe care le stăpânești!

Poate atunci când îți cauți un loc de muncă ar fi mai indicat să cauți să faci ceea ce îți place, poate… atunci vei muncii cu drag. Știu … pare utopic și totuși dacă am găsii în activitățile pe care le întreprindem și lucruri care ne plac și dacă atunci când le efectuam le-am da o importantă mai mare, poate nu am mai ajunge la locurile noastre de muncă atât de încrâncenați în ideea că nu ne place. 

 

În felul acesta disecând fiecare fațetă a personalității noastre, mă gândesc eu, că putem ajungem la ce suntem cu adevărat noi, putem reuși să facem distincția între ceea ce au pus ceilalți în noi ca fiind al nostru și ceea ce considerăm noi, în străfundurile noastre, despre noi.

 

Fuga de fricile noastre este de fapt manifestarea fricii celei mai mari. În fața fricii ar trebui să fim curajoși, cât putem noi, și să o înfruntăm, ce ni se poate întâmpla rău? Mă refer la frica de sentimente, emoții, reacții interioare etc.Hai să încercăm să îi acordăm o șansă fricii poate ne ajută să ne dezbrăcăm de hainele croite de ceilalți pentru noi.

 

Frica nu este egală cu măsura de precauție în fața pericolului. Este normal să te conservi, să te protejezi, dar eu consider că poți face asta cu adevărat doar în momentul în care te cunoști cu adevărat pe tine – și nu pe cel construit de societate! 

 

De ce încercăm mereu să ne construim o imagine în fața celorlalți? De ce avem mereu nevoie să părem într-un anumit fel? Poate din dorința de a atrage atenția asupra noastră. Și de ce avem această dorință, la ce ne folosește această atenție acordată de ceilalți nouă? Poate, de fapt , prin atenție înțelegem, într-un mod distorisionat, că primim căldură. De ce avem nevoie de căldură din exteriorul nostru, noi nu avem în noi pentru noi?

Iisus: „Iubeste-ți aproapele ca pe tine insuti”. Înțeleg din această idee că ar trebui, mai întâi, să ne iubim noi pe noi înșine, așa cum suntem și apoi să începem să oferim din această iubire a noastră și celorlalți. Pentru a ajunge să ne iubim, pe noi înșine, trebuie să avem curajul de a ne cunoaște cu adevărat și apoi de a ne accepta așa cum suntem, și de a schimba ceea ce nu ne place într-un mod în care ne permite conștiința.

Conştiinţa….conștiința este acea voce care nu te lasă seara să te culci dacă peste zi ai acționat fără a ține cont de ea. Cum putem ține cont de conștiință, astfel încât să putem totuși răzbate în societatea de astăzi? Eu zic că într-un mod foarte simplu, prin sinceritate, interioară și exterioară, și prin curajul în fața fricii. Sinceritatea nu mai este de mult la modă dar este cel mai simplu mod în care poți să te menții echilibrat din punctul meu de vedere. Încercați măcar câteva ore pe zi să fiți sinceri cu voi și ceilalți, ce aveți de pierdut dacă faceți experimentul? Dacă nu va place ce iese puteți renunța și găsiți voi o minciună pentru ceilalți. Într-adevăr există riscul de a te prezenta în societate așa cum ești tu cu adevărat, și vei merge mereu dezbrăcat printre oameni însă nuditatea interioară este minunată.

Trebuie să înțelegem clar că prin frică putem fi manipulați oricând de oricine. Chiar și frica de manipulare duce la manipulare! 

În frică acțiunile noastre urmează calea celorlalți – îndepartandu-ne de noi și dorințele noastre. 

În frică nu vom ajunge niciodată la iubire pentru că iubirea se află în afara fricii, și nici nu o conține.

Gândiți-vă la câte neajunsuri ne aduce frica. Din cauza fricii de a nu avea un viitor financiar „OK” alegem facultăți care de cele mai multe ori nu ni se potrivesc; din cauza fricii, uneori, alegem să facem ce fac și ceilalți pentru a putea fi intregrati în sistem; din cauza fricii, uneori, alegem să intrăm în relații cu persoane ce nu ni se potrivesc dar ne acceptă, ne dau iluzia iubirii etc. Din cauza fricii de a nu fi acceptat de societate alegem să facem o groază de lucruri ce ne nemulţumesc. Din cauza fricii de a nu rămâne în afara unei relații amoroase, uneori, ne alaturăm și trăim… frumoase minciuni!

Atunci când ne dăm seamă care au fost motivele care au stat la baza multor alegeri din viața noastră ne dăm seamă cât de mult ne-am îndepărtat de drumul pe care ni-l doream când eram idealiști, când credeam  în noi, ne dăm sema cât de mult ne-am îndepărtat de noi.

În afară fricii – cu siguranță putem fi mai buni și mai iubitori.

 

13 Responses »

  1. În afară fricii – cu siguranță putem fi mai buni și mai iubitori….deci,nu ai o certitudine in privinta asta…in afara fricii,suntem iubire….cum suna?

  2. frica este cauza multor actiuni si mai ales reactiuni manifestate de noi
    cred ca frica ne limiteaza si ca este generata de ego, prin perceptia lui incompleta asupra lumii si ca mod permanent de a se autosustine ca iluzie a fiintarii.
    se pare ca frica poate fi depasita numai acceptand-o, traind-o. zic unii ca nu e infinita, se epuizeaza daca o lasi sa te cuprinda si-i gasesti cauza/explicatia
    aceasta emotie atrage unele fiinte neumane. si cu jutorul ei pot fi manipulate aceste fiinte

    acest raspuns, desi este o reactie nu e cauzat de frica :) iar temele nu mi le faceam pt ca nu-mi placeau :)

  3. Feldenkrais spunea ca frica noastra de orice, ca adulti, e de fapt o frica de cadere pe care copilul care invata sa mearga nu o are, pentru ca el cade tot timpul si, in masura in care invata mersul, invata in acelasi timp sa cada.

    Adultul, insa, fixandu-si un centru de greutate mult mai sus decat e firesc (undeva in zona capului, pentru ca existenta lui, de zi cu zi, e mai tot timpul psihica) uita experienta caderii si se teme inconstient de ea, fapt care ii provoaca o anxietate permanenta, fara o sursa clara.

    Feldenkrais sustinea ca un psiho-kineto-terapeut bine antrenat va putea sa recunoasca o depresie, o angoasa dupa cum “stie” omul sa cada pe o saltea – cum isi ia avantul, daca manifesta frica de cadere, cum cade, etc…. sustinand ca o buna metoda de tratament a depresiei este ca omul sa capete incredere in sine invatand sa cada si sa nu se teama de acest lucru. Dobandind incredere in sine, vor disparea ca prin minune si celelalte frici.

    • da Krysden acestea sunt doar conceptii despre frica,Frica se naste din intuneric,adica dun necunostinta,iar pentru a percepe frica,in tine,trebuie sa aderi la cunoastere,dar la o cunoastere de sine,bazata pe pe ideile Binelui.de aici percepem totul:din frica.abolind frica,abolim insasi existenta Raului.Precum Raul atare din intuneric,asa apare szi frica din intuneric,asa pare si frica:din intuneric.in intunecimea gandirii,frica percepe obiectul lasand loc cauzei si efectului.Frica de ceva,frica de absolut,de aici se naste din percepte.Percepem Raul ca fiinta in sine pe cand Raul ete in sinesi.Da este adevarat Buddha este un intelepet dar nu in totalitate.Budhha este doar un mic intlept,da nu in cunoasterea de sinesi adevarata.In cunoastrea de sine adevarata este IISUS,PITAGORA ,ZAMOLXE!O zi buna.

  4. mi se pare ca frica este emotia generata de reactia noastra la gandurile sinistre, scenariile negative pe care mintea le construieste mai mereu daca nu este canalizata, stapanita, integrata

  5. Referitor la fricile din timpul vietii Buddha spunea: ” Viata este un fluviu. Inoata !”
    PS Dragut articol.

    • PrDa dadar ,da a inota in fluviul sufletului tau inseamna a sta in necunoasterea sufletului tau tau ,pentru ca frica vine din intunerucul sufletului tau ,necunucandu-te in sinesi,pentru ca frica este intunecimea mintii tale!o zi buna.

      • Normal ca citatul lui Buddha are foarte multe intelesuri. E un joc de cuvinte in care poti avea mici revelatii asupra vietii si asta e doar parerea mea de om simplu dar complicat.

  6. Inca din sec v Platon spunea ca filozofia este cel mai frumos dar pe care zeii l-au dat oamenilor . L Blaga spunea ca filozofia este unul din modurile umane fundamentale pentru a rezolva ‘ ceea ce este ‘ . Filozofia a aparut ca raspuns la intrebarile oamenilor : ce este existenta ? , care sant cauzele nefericirii omului pe pamant ? , ce este fericirea ?..
    De multe ori ne intrebam de ce noi fiintele umane am ajuns sa urmam un drum fara a avea ‘revelatia ‘ necesara alegerii acelui drum ?
    Multa vreme oamenii au evitat sa verbalizeze aceste framantari , de frica sa nu fie catalogati ca fiind egoisti , infatuati si lipsiti de credinta . Pentru aceasta e nevoie sa cunoastem foarte bine istoria sistemului (paradigmei) de gandire in jurul caruia gravitam ,pe de o parte si istoria propriei noastre alcatuiri psihologice care ne-a condus catre acest sistem de gandire. Depasind variabile ale temperamentului nostru : cautarea noutatii, evitarea raului , dependenta de recompensa , putem intelege la un moment dat ce inseamna cu adevarat iubirea de sine , capacitatea de cooperare cu semenii si ceea ce este cu adevarat important Transcendenta De Sine .Ceea ce ramane in ultima instanta e locul unde il plasam pe D-zeu in toata aceasta ecuatie .? El poate fi in toate acestea dar nu e suficient sa fie Doar in toate acestea . Mai important chiar EL este dincolo de toate acestea .
    – ‘ Oamenii nu sant nicicand mai nesiguri ca atunci cand devin obsedati de temerile lor , sacrificandu-si visurile ‘-

    • Da,filosofia este iubirea de intelepciune,pentru ca adevarata fericire se obtine din cunoasterea de sinesi.Ajungand sa te cunosti pe tine insuti faci un pas important SPRE CUNOASTEREA SPIRITULUI.Si cei spiritul daca nu gandirea centralizata in atom?!o zi buna

  7. Foarte frumos articolul !
    Bine structurat, exemple bune… si foarte optimist.
    Insa, pentru a intelege total (sau cat putem) frica, trebuie sa trecem prin ea noi insine. Un om nu o sa stie cu adevarat ce inseamna sa pierzi pe cineva drag daca nu a patit-o vreodata, nu o sa poata stii frica de a pierde o persoana foarte apropiata. Poti simti frica de a pierde pe cineva atunci cand esti atasat de cineva, dar sunt multi care nici nu se gandesc la posibilitatea asta… E bine sa invatam cu totii sa pastram macar 15 minute dintr-o zi…o zi pe saptamana, in care sa ne auto-analizam psihicul si legaturile. Sa stim ce vrem, ce nu vrem, la ce sau cine tinem si asa mai departe.
    Sincer, imi doresc sa fi citit asta acum cativa ani… desi, chiar daca as fi facut-o, tot aceleasi alegeri ar fi fost facute, pentru ca e in natura omului sa se concentreze pe pozitiv si sa faca sacrificii pentru a obtine un lucru dorit, chiar daca stiu ce ii asteapta.

    Partea buna este ca, odata ce ai experimentat cu frica pana la un anumit nivel, un om poate sa invete sa o controleze (cum scrie in articol, poate fi disecata si analizata pana cand o intelegem). Partea proasta este ca intotdeauna o sa fie un nivel putin mai ridicat, pe care inca nu am avut parte sa il experimentam… dar, intelegand cum functioneaza frica in propria minte, putem sa ne pregatim pentru eventualele “ocazii”.

    Pentru mine, frica este ca o camasa de forta, mai slaba sau mai rezistenta si bine prinsa, in functie de subiect. Poti petrece ani intregi incercand sa o intelegi, sau poti trece peste in cateva ore. Oricum, tot o sa isi lase urma adanc, in asa fel incat sa nu o simtim, dar sa se acumuleze, si peste (probabil) ani sa se resimta.

    Toate astea fiind spuse, singurul lucru de care nu ar trebui sa ne fie frica este insasi frica. Aceasta este haotica, isi indeplineste toate rolurile, dar si niciunul din ele in acelasi timp. Efectele ei depind de noi, de felul de a gandi, de abilitatea de a o studia atat in noi insine cat si in ceilalti, de auto-controlul fiecaruia. Ne poate controla, ne poate lasa la pamant, paralizati… dar, in acelasi timp, ne poate invata, ne poate ajuta sa ne ridicam, ne poate ajuta sa controlam atat propriile vieti cat si pe altii (daca o intelegem destul de bine si alegem sa facem asta). Controlul altora prin frica se poate vedea cel mai clar in orice conflict (diversele tactici de intimidare, atat de pe strada cat si din razboi) si in “educarea” copiilor (“nu face galagie ca te dau la tigani” e preferata mea xD …sau “stai cu mine ca te fura tiganu` si te vinde”), desi al 2lea exemplu nu este atat de serios ca primul, duce la rasism si alte probleme ce vor fi simtite in toata viata copilului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *