”Cea de nenumit” – zeița vieții și a morții

”Cea de nenumit” – zeița vieții și a morții

Geniul poetic al lui Sapho îi atribuie titulatura de “Regină a Nopții”. În Infern, puterea și autoritatea ei sunt enorme – este supranumită fie “Judecătoarea Morții” fie “Regina invincibilă”. Este protectoarea sufletelor pierdute și păstrătoarea cheilor adevărurilor întunecate… Poate fi văzută doar de câini, iar aceștia urlă atunci zeița este  în apropiere…

Ajută eroii antici chiar împotriva zeilor – și este singura divinitate căreia Hercule îi ridică, din recunoștință, un templu. De alfel, nașterea eroului omenirii a fost posibilă datorită protecției oferită de “Cea de nenumit”.

În înspăimântătoarea scenă a destinului din Macbeth ea este divinitatea întunecată invocată de cele trei vrăjitoare a căror zeiță este – și temută suverană a magiei…

Lâna de aur – cunoașterea – a fost obținută de oameni doar cu ajutorul marii zeițe.

Se spune că pentru a ajunge să-ți împlinești destinul – sau să realizezi ceva deosebit în viață – trebuie să-ți cunoști și posibilitățile din zona întunecată. Anticii spuneau, mai simplu – trebuie să o (re)cunoști pe Hekate. 

Din sinteza tracilor din Asia Mică și a așa-numitelor “Popoare ale Mării” – în fapt, primele triburi grecești, în special aheii – a rezultat credința în cea mai complexă zeitate a întunericului – Hekate. Ea reprezintă, pentru prima dată, cel puțin explicit – nu doar implicit, ca în cazul lui sumerienei Ereșkigal, sau voalat ca în cazul egiptenei Nephtis – binele, belșugul spiritual, înțelepciunea, succesul, în fine, câștigul pe care ți-l oferă cunoașterea (adevărată a) ascunsului. În același timp, Hekate era una dintre cele mai temute divinități, spunându-i-se, în șoaptă, “Cea de nenumit”.

Hekate nu a făcut parte din primele variante ale panteonului Eladei. Cultul ei se dezvoltă abia în epoca lui Pericle, secolul V î.C. The Routledge Dictionary dar și alte lucrări subliniază asemănările cu divinitatea traco-getă Bendis precum și posibila filiație din sumeriana Lilith. Datele trimit întradevar la o origine sumero-indiană, asemănările fiind evidente cu Lilith – mai ales în varianta Lamashtu – dar și cu primele forme ale lui Kali sau Durga. Hekate are însă un model cu totul extraordinar, o complexitate nemaintâlnită.

În mitologie ea este fiica titanului Perses și a nimfei Asteria. Complexitatea ei este nemaiîntâlnită – este zeița lunii întunecate, dar i se spune “Phosphoros” – aducătoarea de lumină – Lucifera în latină. Este atât distrugătoarea vieții cât și cea care restaurează viața. Într-un mit ea se transformă într-un urs și își ucide propriul fiu pentru ca apoi să-l readucă la viață.

Hekate înseamnă “Cea de departe” sau “Cea Îndepărtată”, ea având drept locuință cea mai întunecată zonă a lumii de dincolo, a infernului, Tartarul – de fapt, realismul  (lumea ascunsă, alternativă a) întunericului. Totuși, marele Hesiod, în a sa Teogonie, îi accordă o importanță extraordinară și spune că stăpânește toate cele trei lumi – lumea morților, cea a oamenilor dar și cea a zeilor. În acest sens Hekate era încă de atunci numită “Tripla zeiță” – reprezentată ca având trei capete șI trei trupuri.

Această sintagmă explicită cât și trinitatea aveau să o însoțească începând cu epoca romană clasică, Hekate purtând și numele (sau epitetul) Trivia. Ea are o triplă imagine: zeiță a belșugului, fertilității și magiei, zeiță a Lunii și a misterelor întunecate, regină a nopții și spiritelor și făpturilor nocturne.

Marea zeiță este reprezentată printr-o trinitate a propriei înfățișări – ea este pe rând Artemis (Diana sau Bendis), apoi Selene (Luna) și, în final, ea însăși – Hekate. De aici provine și cea mai cunoscută identificare ale zeiței – Tripla lună. Luna la început, primul pătrar – deseori asociată cu Artemis, Diana sau traco-geta Bendis – luna plină – Selene – și ultimul pătrar – pâna la luna întunecată – Hekate.

Tot o trinitate divină este și Hekate – stăpână a vieții: Hebe (zeița tinereții, pururea virgină), Hera (mama divină) șI în fine apusul vieții, trecerea către cealaltă lume – Hekate.

Dar, așa cum spuneam, Hekate este șI o stăpână a morții, a lumii de dincolo. |n această calitate Hekate face parte tot dintr-o trinitate; astfel  Hades reprezintă ideea că nimic nu mai există după moarte, soția sa Persephona însemna pentru antici speranța existenței pe lumea cealaltă și chiar a revenirii, a reînvierii; cea de-a treia, misterioasa Hekate, era credința în ciclicitatea existenței.

Tot trei sunt și arcanele lui Hekate. reprezentate de trei obiecte: Cheile – aspectul de păzitor al lumii întunecate, Biciul – calitatea ei de răzbunătoare dar și de păstor al sufletelor în lumea de dincolo – și Pumnalul – puterea sa ritualică.

Dar obiectele pe care Hekate le poartă permanent alături de ea sunt cele două torțe – având deasemenea o triplă semnificație: de lumini în întuneric (zeița este o călăuză în întuneric dar și o inițiatoare în mistere șI adevăruri ascunse), de arme (cu care neînvinsa zeiță a ucis dușmanii zeilor – giganții și titanii) și, în fine, de instrumente ritualice ale purificării – în viață sau (în) moarte.

Tripla zeiță a modificat și magnifica religie celtică, iar prin intermediul acesteia – dar și a înclinației celților către domeniile științelor ascunse – Hekate devine divinitatea principală a religiilor ascunse medievale iar ulterior a celor din New Age. De altfel, apropo de științele întunecate calitatea sa de vrăjitoare – sau de patroană a vrăjilor, a magiei – nu era rău văzută de greci, cultul său fiind condamnat doar de creștinism.

Revenind la origini, Hekate era pentru lumea Greco-romană și elenistică zeița răscrucilor – fiind uneori numită “Artemis a răscrucilor” – asociere de care am vorbit anterior. |ntâlnirea cu ea fiind o posibilă schimbare a cursului vieții. Putea aduce adoratorilor ei noroc… dar și ghinion, exact ca șI cunoșterea – adevărată sau pseudocunoștere – sau ca șI credința – reală sau prefăcută.

Localitățile antichității Greco-romane o venerau și așa-numiții Hecateei – Stâlpi postați la intrarea în locuințe dar șI la răscruci – putând efigia sau imaginea zeiței.

|n perioada sacrificiilor ritualice, lui Hekate i se jertfeau câini, animalul care o însoțește pe zeiță. Altarele zeiței erau joase, de multe ori pe jumătate îngropate – simbol al prezenței sale în lumea de jos dar și pe pământ.

Ca stăpână misterelor nopții și a artelor întunecate, Hekate a fost dintotdeauna și o divinitate extem de temută – “Cea de nenumit”. Antichitatea ateniană o asociază cu fantomele șI toate creaturile supranaturale ale nopții. Era considerată cauza coșmarurilor șI a nebuniei, iar aspectul ei întunecat era Meduza, cu părul făcut din șerpi, a cărei privire pietrifică orice ființă.

Unul dintre cei mai fioroșI monștri ai Odiseei, Scylla, distrugătoarea corăbiilor,  este copilul zeiței… Alte fiice ale lui Hekate sunt ființe ale nopții, demonii Empusa, seducătoarele întunericului, pe care uneori le trimite pentru a pedepsi oamenii – alteori pentru ai pune la încercare. Empusele pot lua orice înfățișare dar în starea lor originară sunt femei cu chip seducător dar cu picioare de măgar sau de satir, unul dintre ele fiind de bronz. Un tip mult mai cunoscut de demon Empusa este Lamia – o sirenă sau un succubus, apropiată de Lilith. Hekate, ca și Lilith, patronează moartea infantilă.  Dar, prin (fiica sau avatarul său) Medeea, Hekate spune că face asta “pentru a-i feri de o soartă mai crudă”.

Dualitatea extraodinară a zeiței o face să fie însă o protectoare pentru cei aflațI în cumpănă. Astfel, Hekate veghează la nașterea eroului umanității, Hercule, zădărnicind încercările Herei, stăpâna Olimpului, de a împiedica venire ape lume a acestuia. Tot Hekate este zeița care-i oferă adăpost eroului în timpul celor douăsprezece încercări.

Direct sau prin intermediul vrăjitoarei Medeea, Hekate îl ajută pe eroul Iason și pe argonauți să obțină Lâna de aur – de fapt un simbol – sau o încercare – a cunoșterii înalte.Tot ea îl apără șI îi salvează viața eroului când, la capătul călătoriei, oameni și zei vor să îi ia viața dar și să-și însușească rodul marii călătorii…

Hekate se întrupează într-unul din cele mai frumoase personaje umane ale antichității homerice – Ifigenia, sora lui Oreste șI fiica lui Agamemnon. Hesiod șI Euripide vorbesc, de jertfirea ei chiar de propiul tată către zeiței Artemis – unul din aspectele lui Hekate – pentru ca apoi zeița să o transforme în Hekate cea tânără. La capătul călătoriei soarta ei se va uni, în paradisiacele Insule Leuce, cu marele erou al Iliadei, Ahile.

În fine, regina magiei realizează o sinteză extraordinară atunci când, intervenind printre divinități, o salvează din ghiarele zeului Infernului, Hades, pe Persephona – fiica zeiței belșugului pământului, Demetra. Mai mult, întunecata Hekate îi cere Demetrei să apeleze la soare, Helios, pentru a duce la bun sfârșit găsirea Persephonei – simbolul vieții de după moarte. Cercul se va completa atunci când Persephona – viața de după – se va alătura lui Hades – moartea – și lui Hekate – viața și moartea, sau reînvierea. Moartea – Viața de după – Reînvierea.

Ca o ultimă paranteză, anticii greci o identificau pe Hekate, ca stăpâna din regatul morților, ce domnea peste zona liniștită în care ajung doar cei ce mor de o moarte bună…

Evident semnificațiile ezoterice legate de Hekate sunt extrem de profunde. În antichitate au existat ritualuri ale lui Hekate, misterii, dar inițierea era accesibilă doar celor mai înaintate spirite. Practic, nu există o ritualistică rămasă din acele timpuri – sau nu a fost încă descoperită.

Așa cum am menționat Hekate se bucură acum de o adevărată venerare în cultele New Age. Și nu numai…

Tripla zeiță, stăpâna cerului, pământului și infernului, păstrătoarea științelor întunecate, regina nopții, protectoarea ciclului viață-moarte-viață… Hekate este, fără îndoială, o mare divinitate, o intrare dar și o… răscruce a Supranaturalului.

Notă: în acest material folosesc forma greacă ”Hekate” și nu pe cea mai cunoscută ”Hecate”. Menționez că ambele variante sunt, în opinia specialiștilor, corecte.

15 Responses »

  1. Da,am gresit,era Hekate personajul principal al articolului promis.Incitanta personalitate!Citind articolul dvs.ma gandeam ce mare complexitate au miturile si religiile vechi.Din ce in ce mai mult cred,sper sa nu supar pe nimeni dar asa gandesc si vreau sa spun numai ceea ce gandesc,ca civilizatiile stravechi aveau un altfel de sistem de cunoastere.Daca luam toate la rand,idei,legi de viata,personalitatea teribil de complexa a divinitatii,a eroilor,a zeilor nu se prea clintesc.Ei au creat un sistem de valori care rezista de secole si unele poate de milenii.Ce m-a impresionat la aceasta zeitate este faptul ca este si zeita intunericului si a luminii,aduce moartea dar si readuce la viata,aduce pedeapsa dar si belsugul!Vedeti am fost obisnuiti cu zeitatile putin superficiale si parca supuse slabiciunilor omenesti ale mitologiei grecesti.Oare asa erau sau asa ne-au fost prezentate noua oamenilor de rand.Poate cunoscatorii nu ii stiu asa si chiar va rog sa ma informati daca gresesc.Inca ceva,aceasta tivalenta a ei si uneori cu aspect contrar si alteori parca uneste ca intr-un fuior lumile care par ca nu se pot uni,cea a oamenilor,a zeilor si a si a fertilitatii.Este un alt mod de a ne spune ca ..Cerul,Pamantul si noi suntem una!Lumea viilor,a mortilor si a zeilor se impleteste prin cunoastere adevarata!Dar cunoasterea adevarata nu este posibila decat prin revelatie,asa cred!Multumesc, frumos subiect si ma inchin inca odata in fata celor cu mult inaintea noastra!

  2. “Se spune că pentru a ajunge să-ți împlinești destinul – sau să realizezi ceva deosebit în viață – trebuie să-ți cunoști și posibilitățile din zona întunecată.”

    Cati inteleg aceste cuvinte…
    Uriasul blocaj interior provine de la frica de a/ne accepta “partea intunecata”. Cautand lumina, nu mai vedem intunericul. Acesta este bine inradacinat in interiorul nostru. Pana nu coboram in noi si sa-l descoperim si sa-l scoatem la iveala, nu vom reusi nimic. Trebuie sa fim constienti ca el exista si trebuie armonizat si controlat…nu distrus. O data cu incercarile de distrugere a “intunericului” din noi, ne dezechilibram. De frica, il imbracam intr-o lumina falsa.
    Evitam intentionat sa studiem tot ce apartine de “intuneric”. Ne ascudem si ne mintim pe noi insine. De aceea nu va exista echilibru (Yin/Yang).

    Dragos Dumitriu: Este foarte adevarat ceea ce spui. Dar cred ca ar trebui facuta o diferenta intre anumite aspecte ale cunoasterii intunericului. Una este o autocunostere, mai bine zis o introspectie, alta este patrunderea intr-o zona initiatica – sau chiar tentatia stiintelor intunecate. In sensul ca trebuie sa te pregatesti bine pentru aceasta a doua calatorie. E ca si o scufundare in abisurile oceanului – iti trebuie un costum special, altfel presiunea te distruge. Si aici este o asemenea presiune. Trezirea demonului – de care vorbesc artistii antici si cei din perioada romantismului – nu este ceva fara riscuri; s-ar putea sa fie necesara o pregatire foarte atenta.
    In privinta echilibrului, eu nu cred ca exista echilibru in Univers. Cel putin in cel tridimensional – totul curge, spatiul se dilata, vibratia spatiala se schimba. Insasi acceptarea notiunii matematice “infinit” poate fi o dovada a lipsei echilibrului – sau o imposibilitate a (existentei)acestuia. In plus, oare anticii care nu lua in calcul cifra 0 nu aveau partea lor de dreptate? Gandeste-te numai cum impaci principiul lui Lavoisier cu principiul lui 0… Sigur, filozofam, dar si asta e menirea unui forum.
    Multumesc pentru o interventie binevenita si un comentariu extrem de interesant.

  3. E foarte bine ca abordati feminitatea in perspectiva divinitatii, ca a fost foarte mult marginalizata. Abia astept sa abordati si subiectul Maria Magdalena, dar din perspectiva dvs, a supranaturalului. D-l Dragos, abia astept sa vorbiti si despre divinitatile, zeitatile si idolatrizatii Daciei. Sunt un patriot si ma simt un dac liber. abia va astept evadarile in supernatural. Toate gandurile bune!

    Dragos Dumitriu: Maria Magdalena e un subiect intr-adevar complex, face legatura intre doua lumi. Voi aborda acest mare subiect la sfarsitul acestei luni – exact asa cum spuneti, dpdv al unui mesaj al Supranaturalului.
    In privinta Daciei si a mitologiei daco-geto-tracice sunt extrem de atent, tocmai fiindca si eu cred intr-o necesitate a regasirii acestui spatiu spiritual – care ne hraneste si ne apara fara ca noi sa ne dam seama. Dar vreau sa evit aberatiile – care, uneori din buna intentie, abunda in acest domeniu al dacologiei. Deocamdata am in pregatire un material despre Zalmoxis si mai ma gandesc la un studiu despre zeita Bendis. Mai am o baza de date interesanta despre cultul si misteriile lui Dyonissos al carui cult are radacini traco-gete. Deasemenea sunt cateva locuri sacre – situate in Bucegi – pe care as vrea sa le prezinte Oreste intr-o emisiune. multumesc pentru aprecieri si consecventa.

  4. Inclin sa cred ca este o provocare pt. fiecare dintre noi care incepe chiar procesul de iesire din copilarie si face adolescenta o perioada asa de dificila pt. cei mai multi dintre noi.Cred ca maturizarea este de fapt descoperirea propriilor slabiciuni,lipsuri dar si calitati si daruri.Nu degeaba toti eroii basmelor care au o varsta considerabila sunt supusi unor probe greu de trecut care le pun in evidenta intreaga personalitate.Practic este o aflare a adevarului despre tine,unde esti si ce doresti sa faci cu tine!Este o aflare, o asezare si trebuie sa ne hotaram.De aceea este asa de greu!Cred ca trebuie sa recitim mai atenti basmele copilariei de pe pozitia varstei si experientei pe care o avem acum si vom fi surprinsi de ceea ce vom afla.Poate ca ne vom hotara sa spunem macar copiilor nostri mai multe povesti sa se patrunda de adevarul lor profund.Nimic nu se transmite generatiilor daca nu este de valoare.

  5. Vorbind de introspectia necesara cautarii intunericului ce se afla in tine; se zicea ca: “Trebuie sa fim constienti ca el exista si trebuie armonizat si controlat…nu distrus. O data cu incercarile de distrugere a “intunericului” din noi, ne dezechilibram”. Cum poti fi sigur ca intunericul a fost distrus; si ca dezechilibrul nu e produs de “revolta” intunericului?! Chiar as fi interesat de aprofundarea acestui subiect. E ceva practic si util.

  6. pt.ZoliZzZ…Ce inseamna insa ..intunericul din noi…in nici un caz numai ..lipsa luminii.De aici cred ca trebuie sa pornim.In “Emotiile distructive ” de D.Goleman experimentul care s-a facut de a pune laolalta intelepciunea si practicile budiste tibetane cu cunostintele medicinii moderne occidentale si cu ajutorul aparaturii si metodologiilor de ultima ora existente in institutele de marca din lume cel mai greu lucru nu a fost sa se treaca de barierele de conceptii si credinte,de distanta in timp si spatiu intre cele doua lumi ci..diferenta mare intre perceptia celor doua culturi asupra emotiilor distructive .In cele doua culturi nu toate emotiile faceau parte din categoria celor distructive.erau percepute diferit.Poate si ceea ce noua ni se pare ca facand parte din sfera intunericului poate in alte culturi ,nu mai zic de cele care s-au dezvoltat acum mii de ani ,sa nu aiba aceeasi conotatie.Daca ne referim la perceptia de azi lucrurile sunt mai uniforme datorita rolului extraordinar jucat de mass media.Daca pornim de la noi putem sa discutam pe marginea temei foarte interesante propuse de tine.Cred ca nici intunericul nici lumina nu pot fi distruse in nici o fiinta.Se poate diminua sau creste ca procent la un moment dat dar nu se poate distruge.Nu poate exista unul fara altul,ele se distrug si se renasc reciproc.Este o lupta si o renastere alternativa.Daca ne referim la intuneric din pdv.spiritual sa nu uitam ca cei ce au avut cele mai traumatizante si degradante experiente personale au avut cele mai mari revelatii si unii au devenit sfinti.De ce crezi ca au devenit sfinti acei oameni,chiar vreau sa vad care este parerea ta pt. ca pe mine m-a framantat mult si un raspuns am gasit dar nu ma multumeste.Poate ai tu un raspuns mai bun.Este mult de comentat si ai deschis un subiect inepuizabil.

  7. sunt multe de spus, dar nu vreau sa ma pierd in detalii, vreau sa subliniez esentialul.

    exista ego, (asta e partea intunecata la care fac referinta si care poate fi eliminata, doar apeland la o forta superioara, ce transcende mintii. In crestinism acesta e Spiritul Sfant. Daca esti deschisa spre invatatura venita din afara bisericii crestine, vei afla ca Mama Divina, Hekate, Proserpina, Stela Maris, “Cea de nenumit” – e parte din tine si singura care te poate ajuta in eliminarea egoului. Oricat ai intelege un defect psihologic mintea nu-l va putea elimina de una singura. Mintea nu se poate elimina pe ea insasi, are nevoie de ajutor din planurile superioare). Chiar astazi m-am uitat la un film, in care se vorbeste despre ego. Se numeste Revolver, e din 2005. Incepe cu un citat din Iulius Caesar: “The greatest enemy will hide in the last place you would ever look.”. Egourile principale: orgoliul, vanitatea, invidia, desfraul, gurmandismul, lenea, mania. Exista mii de asemenea defecte care controleaza omul; in functie de circumstante fiecare ego se manifesta, unul dupa altul. Egoul in biblie apre sub numele de Legiune. “Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.” –

    pe langa ego, exista Esenta, Fiinta, Supra-ego, care nu se poate manifesta din cauza egoului. Se spune ca suntem 3 % constiinta, iar restul de 97% e inconstienta (ego). Egoul se hraneste cu energia fiintei. Suntem controlati de dorintele, crezurile, perceptiile, dependentele noastre, etc.; suntem controlati de minte, fara sa stim; si astfel Fiinta, voia Tatalui nu se poate manifesta. Pavel zice: “Nu eu vorbesc acum, ci Hristos vorbeste in mine”.

    Indemnul lui Hristos este: “Oricine vrea sa vina dupa Mine, zice El, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie”. Lepadarea de sine, e lepadarea de ego. Iar aceasta lepadare presupune o revolutie a individului asupra sa insusi; cel care calca pe acest drum isi declara razboi siesi; iar asta nu place egoului. Nimeni nu vrea sa moara, nici egoul. Trebuie sa iti impui sacrificii voluntare pentru ca egoul sa poata fi observat, identificat, inteles si apoi eliminat. Acest razboi cu tine insuti nu e lapte si miere; nu toti pot sau vor sa faca asta. Doar asa poti sa te cunosti, si sa devi mai constient. Experientele “traumatizante” sunt cele care iti amintesc ca totul trece, iti amintesc ca nu esti nemuritor, si astfel ascut vointa si determinarea pe drumul spiritual. Avand un echilibru interior, suferinta va fixa in tine niste virtuti. Si suferinta e benefica, isi are rostul. Cand apare suferinta iti poti descoperi defectul. Intreaba-te “de ce suferi?” si identifica-ti egoul.

    Totul are doua fete: intunericul si lumina, binele si raul, soare si ploaie. Traim intr-o lume duala, pentru ca mintea percepe dual. Yin si Yang ne aminteste ca in fiecare bine exista rau si ca in rau exista bine. Trebuie observate ambele fatete, atat raul cat si binele. Raul si binele sunt niste notiuni foarte relative. De exemplu: ai minti, daca prin minciuna ai putea salva viata unei persoane!? …. O definitie asupra binelui care ma multumeste mai mult, este: ceea ce se afla la locul si momentul potrivit. De exemplu: un pahar de apa e bun cand tie sete; apa dintr-un rau care a inundat casa omului nu mai e buna. Sa fi un om calm, iubitor e o calitate, dar cand cineva vine si iti fura din casa sau indreapta pistolul spre tine nu e momentul sa fi calm sau iubitor. Astfel, lucrurile trebuie privite din mai multe perspective, trebuie sa ai o viziune integratoare (+ si -).

    Egoul va duce lumea la distrugere, Fiinta e cea care face lucruri extraordinare. Fiinta lucreaza cu intuitia, fiinta o poti auzi cand mintea e linistita. Trezirea constiintei e obiectivul fiecarei religii. Cunoaste-te pe tine insati.
    Draga Sanda, dupa cum vezi se poate comenta mult pe acest subiect; dar hai sa incercam sa traim liberi in iubire. 😉

  8. Pt Zoli ZzZ…Da este greu drumul cunoasterii de sine si cel mai greu este cand constientizezi care sunt trasaturile tale reale,partial pt. ca pana la sfarsitul vietii te descoperi si in ultima clipa mai descoperi ceva fundamental despre tine..felul in care pleci din aceasta lume!Este greu sa lupti cu egoul pt. ca este parte din tine cladit in fiecare zi ,in fiecare clipa,este mai usor sa te complaci dacat sa o iei de la capat uneori renuntand la tot si toate.Din fericire nu poti sta pe loc pt. ca sufletul tau nu-ti da pace,ai acea nemultumire permanenta care te vesteste ca undeva nu este ceva in regula,ca nu este asta cararea ta si nu ai incotro..trebuie sa pleci,sa risti si sa te implinesti.Semnalele sunt permanent,uneori le dam curs, alte ori ne facem ca nu le vedem dar ele lucreaza permanent si vine clipa cand nu le mai poti ignora.Eu nu cred ca trebuie sa distrugem ceva din alcatuirea noastra fie din partea structurii materiale fie din structura noastra superioara.Cred ca tot ceea ce avem in fiinta noastra a fost pus acolo ca avem nevoie de ele la un moment dat in decursul evolutiei noastre.Avem nevoie de intreaga noastra structura important este sa pastram un echilibru in tot ceea ce facem si cultivam in noi.Nimic din ceea ce este prea mult nu este de folos.Este interesant ce spui si m-am intrebat mereu de ce intelegem mai mult si despre noi si despre cei din jur,suntem mai aproape de ei dupa ce suferim.De ce evoluam mai mult prin suferinta si asa este!Dupa suferinta esti mai receptiv si la suferinta altora si intelegi mai usor totul.Vezi,aici emotiile joaca rolul principal chiar daca sunt apasatoare si uneori ne sfasie intreaga fiinta.Ai dreptate discutia nu se termina curand.Poate mai continuam si alta data!Ma bucur ca si tu consideri ca iubirea este cea mai importanta.Sunt putini oameni care simt cu adevarat acest lucru si pierd mult timp ignorand acest adevar.

  9. Sanda says: “Cred ca tot ceea ce avem in fiinta noastra a fost pus acolo ca avem nevoie de ele la un moment dat in decursul evolutiei noastre”

    Sanda, crezi ca fiinta umana (rasa umana), de-a lungul existentelor a evoluat sau a involuat!? mai suntem noi capabili sa construim piramide?; este omul sapan peste furtuni (asa cum a fost in Paradis)? … sau, privind umanitatea in momentul de fata, ti se pare ca suntem fericiti, ca traim in armonie cu natura, ca ne indreptam spre a deveni fiinte angelice? cum spuneam mai sus; trebuie avuta o viziune integratoare asupra raului si a binelui; asupra evolutiei si involutiei.

    Ai dreptate, tot ce e in noi a fost pus acolo cu un scop. E nevoie de dorinta, de ispita, de tentatii pentru ca tu sa te calesti. Dar trebuie sa treci tentatile, nu sa le devi sclav. Dumnezeu vrea ca omul sa experimenteze raul; dar nu-l poate obliga. Omului ii este pus in fata sansa de a cunoaste raul. Toti suntem ispititi; dar trebuie sa-i faci fata temptatiei.

    Postul e renuntarea la dorinta. Daca vrei sa te cunosti e nevoie de suferinta, chiar de o suferinta asumata constient de catre tine; e nevoie de sacrificiu dezinteresat. Acest sacrificiu dezinteresat pentru altii este iubirea adevarata… vezi cum totul in natura se sacrifica: aerul, apa, mancarea ce o folosesti se sacrifica ca tu sa poti exista; si nu uita ca la randul tau vei fi ingrasamant pentru sol si hrana pentru plante dupa ce pleci din acasta lume. Cel mai bun exemplu de iubire, e Hristos, care vazandu-se tradat, calomniat, acuzat, omorat de cei pe care ii iubea; s-a intors spre Tatal si a zis: “faca-se voia Ta”. Din iubire El se sacrifica, din iubire El accepta suferinta, din iubire El moare pentru ca omul sa traiasca.

    Exista o vorba care circula prin gnoza: Dumnezeu nu are fii preferati, exista doar fii care-l prefera.

  10. Pt.Zoli ZzZ.. Ce frumos ai incheiat!Nu stiu daca am evoluat sau am regresat.As dori sa cred ca nu am regresat dar la toate intrebarile tale nu pot raspunde afirmativ.Sa nu uitam Zoli ca noi l-am ales pe Barabas.Stiu ca atunci cand se intampla sa facem bine desinteresat simti in suflet o bucurie asa de mare ca ai dori sa n-o pierzi niciodata.Tentatiile sunt mari si mai ales vine o vreme cand tragi linia si contabilizezi ce ai facut cu viata si cu fiinta ta.Vine o vreme cand copiii pleaca de langa tine si dupa felul cum se descurca in viata si felul urmelor pe care le lasa in sufletele celor cu care interactioneaza iti dai seama ce fel de samanta ai sadit in fiintele lor.De ce crezi ca omul este acum asa cum este,crezi ca fiinta lui a fost mai buna in trecut?

  11. I simply want to say I am beginner to blogging and site-building and truly savored your web blog. Most likely I’m planning to bookmark your blog post . You actually come with fabulous posts. Thanks a bunch for revealing your website.

  12. Pingback: Cercetarea visului – o istorie paralelă a aventurii spirituale umane | Cronica Supranaturalului

  13. samnta de lene, invidie, gurmandism, mandrie, lacomie, manie, desfrau a crescut in noi. Ni se pare normal sa acumulam bogatii, sa schimbam partenere, sa ne plangem de situatia actuala, sa facem ce facem. traim cu falsa impresie ca traim corect, lumea e cladita si influentata de modele false; si din pacate uitam de suflet, si ne scufundam in material. De ce facem asta? Altceva nu stim. Suntm mecanici si repetitivi, hranim semintele de buriana din noi, suntem vai de noi si ne credem regi. Totusi imi ramane speranta (falsa sau nu) ca inca nu e prea tarziu. Sa se faca voia Tatalui pentru ca vointa noastra nu ne mai apartine. Doamne ajuta.

  14. Candva mi-au aparut la suprafata mintii urmatoarele cuvinte: In umbra echinoctiului: cand ziua egala cu noaptea, moartea cu viata si binele cu raul. Nu le-am croit atunci, nu le-am cautat dar au fost expresia intelegerii personale mai presus de mintea mea a faptului ca nu putem fi intregi decat privind spre ambii versanti.Nici macar nu trebuie sa intelegi asta cu gandirea, sau sa incerci sa explici-doar sa aduci la stare de echilibru uriasa forta ce poate lua ambele chipuri si pe care cu totii o gazduim.Abia atunci vom vedea valoarea fiecaruia, a raului adanc ca potential generator de multa lumina in noi insine. Abia atuncivom intelege de ce vrem sa fim mantuitiDar pentru asta trebuie sa ne cufundam adanc in durere, e singura sansa de a ajunge sa ii intelegem forta si potentialul, doar ca putem plati scanteia de intelegere cu multa suferinta. Si nu stiu daca toti avem puterea sa iesim cu bine din asta.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *