Căutarea şi limitările Supranaturalului, tabuurile religiei oficiale

Căutarea şi limitările Supranaturalului, tabuurile religiei oficiale

Am citit pe acest site intervenții ce m-au încântat atât prin înțelegerea fenomenului dezbaterii de idei și argumente, dar și datorită susținerii cu eleganță și curaj a unor opinii contrare cu ale ale autorului. Ei bine, o asemenea intervenție a unei distinse doamne m-a făcut să abordez o temă pe cât de importantă, pe atât de controversată: metoda de lucru în cercetarea Supranaturalui.

Așa cum am spus și cu alte ocazii nu sunt de acord cu multe apariții care promovează, fără suport documentar, chiar fără vreo argumentație logică, tot felul de teorii bombastice. Mai mult, cei ce promovează asemenea toxine informaționale le propun ca adevăruri clare, în general ascunse de oculte conspirații mondiale; nu există nici măcar o umbră de îndoială în respectiva “dezvăluire”, sau vreo urmă de bun simț în a se exprima (parțial) dubitativ sau interogativ – sau în a prezenta chestiunea ca pe o ipoteză. Aforismul lui Goebels – “Cu cât minciuna e mai mare, cu atât e mai credibilă” are valoare de principiu pentru acești impostori.

Există însă o tentație a unei dialectici împinsă la limita cunoașterii exacte, probate. O argumentație bazată pe ipoteze. Și, după părerea mea, un asemenea stil de lucru nu este greșit – cu o singură și obligatorie condiție: aceea de a declara ipoteza ca atare, nu ca un adevăr demonstrat. De altfel, corectitudinea dar și eficiența unei asemenea metode de lucru au fost dovedite în mai multe cazuri – cel mai strălucit fiind cel al vizionarului arheolog (amator) german Heinrich Schliemann – cel ce a transformat miturile homerice în adevăruri demonstrate.

Cred că în cazul supranaturalului, paranormalului, mitologiei și studiului religiilor este chiar obligatoriu să lucrăm cu ipoteze, bazate desigur pe argumente mitologice – sau pe paralele și asocieri cu cunoștințe și adevăruri conexe. Evident, finalitatea acestei metode de abordare și de lucru trebuie să fie demonstrarea ipotezei sau…  renunțarea la aceasta. Adică în final fie vom avea un probatoriu suficient care să ne transforme ipoteza în adevăr – fie să o elimine.

Ce te faci însă atunci când, abordând o temă a vechilor religii sau a mitologiilor conexe – ori chiar un subiect legat de supranatural – ți se aruncă argumente de tip irefutabilele spuse sau comentarii ale nu știu cărui sfânt creștin? Nu mai contează că însăși existența acelui sfânt este un fapt – nu demonstrat, ci acceptat… Argumentul suprem este că biserica oficială l-a sanctificat! Nu contează că respectivul demers a fost făcut la secole distanță de prezumtiva viață a stântului, că nu (mai) există nici probe materiale nici testimoniale – nici în legătură cu persoana în cauză și nici cu spusele sale…

Pana la urmă vom ajunge și la concluzia că tot ce facem noi aici e frumos, dar e o joacă, fiindcă, de fapt, adevarul e acela care-l spune Biblia. Nu contează nici dacă îl citezi pe Eliade sau Herodot, Plutarh sau Iulius Cezar – important este ce s-a stabilit la Niceea, sub atenta supraveghere  a unui “sfânt” împărat al cărui creștinism a stat întotdeauna sub semnul întrebării.

Merg mai departe și spun că, de fapt, un “om serios” din ziua de azi nu-și bate capul cu chestii din astea; ceea ce spune preotul e și suficient și literă de lege în materie de “spiritualitate”. Ce mai contează că acel “om serios” calcă zi de zi majoritatea celor zece porunci, că habar n-are de principiile Christice sau că n-a citit în viața lui Biblia… Despre Crez sau Tatăl nostru, povești din copilărie… Iar în marile momente ale vieții – botezul sau nunta – “oamenii serioși” îi zâmbesc cu “respect” preotului și îl roagă să țină o slujbă cât mai scurtă… Problema este dacă pe și cu asemenea oameni, pe asemenea “spirite”, se poate clădi Noul Ierusalim?

Stau și mă întreb dacă nu cumva aceste “adevăruri sfinte” sunt o falsă moștenire, fiindcă, în fapt, au și ele contribuția la lumea de azi…

Revenind la judecata Supranaturalului cred că, în situația descrisă mai sus, nu am face decât să repetăm celebrul “proces al maimuțelor”. Mai puțin finalul (relativ) fericit. Pentru că eu cred că, de fapt, “oamenii serioși” de azi ar fi mult mai duri decât bigoții de atunci. Barem aceia credeau în ceva, aceștia nu cred decât în propriul interes, iar o problemă spirituală trebuie repede și fără tam-tam eliminată. Aceasta, din nefericire, cred că e “evoluția” spirituală.

Și acum voi cere celor care citesc acest site și care sunt pasionați de supranatural, de adevărurile ascunse sau ocultate – ori poate de autodescoperire – să încerce un recurs la principiile pentru care am scris acest articol.

Pe scurt, acestea ar fi: a cerceta supranaturalul înseamnă ați păstra mereu mintea deschisă, receptivă și a acorda întâietate adevărului și cunoașterii; a accepta supranaturalul presupune a crede într-o valență spirituală (a fiecărui om) aflată într-o posibilă și îngăduită relație cu o spiritualitate superioară; a înțelege supranaturalul înseamnă a realiza că nu există nici cale, nici opreliște mai puternică decât adevărul; a crede în supranatural te conduce la a accepta căutarea celuilalt fără a-i impune așa-zise adevăruri îngrăditoare care nu respectă principiile enunțate anterior; în fine, pentru a face parte din Supranatural trebuie să înțelegi că există ceva ce niciodată nu vei înțelege – și asta până la infinit și iarăși de la un început, altfel Supranaturalul, adică și tu, ca parte a Lui, nu ar avea sens să exiști.

Știu că acest articol poate părea ciudat; dar cred că este necesar să ne lămurim asupra a ceea ce vrem – și care este metoda prin care obținem ceea ce vrem.

Am pornit de la o nedumerire – tinzând oarecum spre revoltă – generată de asocierea între un personaj al supranaturalului non-creștin, Lilith, și un tabu mai special al creștinismului – Maria Magdalena, aceasta din urmă legată de tabuuri și mai mari, Maria și însuși Iisus.

Ce și de unde știm ceea ce știm despre Lilith? Dar despre Maria Magdalena? Într-un caz avem nevoie de probe, în celălt nu, fiindcă e tabu… Unele sunt asocieri permise, altele sunt revoltătoare…

În cazul acesta, despre ce căutare vorbim?…

Mă bucur sincer că am avut prilejul să propun spre dezbatere acestă temă și aș dori să vă cunosc reacțiile – mai bine zis părerile sincere despre cercetarea supranaturalului și limitările ei. Ipoteze, probe, adevăr … cuvinte?

12 Responses »

  1. In sfarsit. Asteptam cam demult comentariul acesta.
    Cazusem deja in bisericisme si Marii aparute in nori, pe acest blog si doar urmaream comentariile.
    Sunt 100% de acord cu cele scrise.
    De ce daca un preot este medium sau are ceva capacitati paranormale este numit “vazator cu duhul” sau “luptator in oastea Maicii”…etc si tot ce spune este de la Duhul Sfant iar…..in cazul celorlalti, daca au aceva capacitati, acestea sunt de la “Diavol” si nu sunt acceptate sau trebuiesc demonstrate?
    Ei pot sa demonstreze ceea ce spun? Cu ce este mai adevarata Biblia de O istorisire primita prin channeling de un contemporan sau poate de un basm romanesc?
    Nu inteleg care este problema daca Maria MAgdalena si Iisus ar fi avut un copil sau ar fi fost casatoriti ? Logic, El s-a intrupat sa experimenteze TOATA viata cu bune si cu rele. Deci trebuia sa treaca si prin casatorie, avand in vedere ca familia era si este “stalpul societatii”. Majoritatea problemelor de tip emotional apar dupa casatorie si nastere, cand responsabilitatile cresc.
    Daca nu era asa in loc sa se intrupeze (sa se nasca) se materializa (isi faurea un trup). Dupa aceasta isi indeplinea misiunea aici si pleca. Dar se pare ca trebuiau implinite prorocirile. Tot ce a facut El a fost ca sa se implineasca prorocirile, ca lumea sa creada. Si in acea vreme era nevoie de dovezi.
    Supranaturalul cu toate subramurile sale, este ceva ce exista dintotdeauna.
    Vrem, nu vrem, religia face parte din supranatural. Ea se ocupa cu ocultismul si magia, doar ca le numeste mai pompos – sunt “sfinte taine”. NU vrem sa recunoastem ….asta este altceva. Magia nu este alba sau neagra. Magia doar ESTE. Depinde de noi cum folosim acea energie si informatie.
    Parerea mea este ca noi (conducatorii aflati la putere)de la inceputuri am scindat aceasta lume in bine si rau. Ea doar trebuia sa existe si sa ne traim vietile si sa se invatam lectiile.
    Ingeri si demoni, alb si negru, bine si rau. Fiecare a perceput in felul sau propriu cate o entitate (zeitate, ingeri, extratestru, fiinta superioara). Pentu cel care era la putere si a fost ajutat era buna, pentru cel care pierduse era rea.
    Si cum istoria este scrisa de invingatori, fiecare care s-a perindat la conducere a schimbat cate ceva in mecanismul spiritual.
    Cred ca adevarul s-a pierdut undeva in negura antichitatii.
    Daca ai putina cunoastere poti avea acces la mentalui oricui. S-a creat si o stiinta din asta. NLP. Incepand de sus in jos (politica, media, biserica, firme multinationale) folosesc din plin.
    Revin pe parcurs…… :)

  2. Undeva,in trecutul apropiat,ati sutinut ca nu sunteti un adept al dualitatii bine-rau,si asta pt ca,spuneati dumneavoastra,ca este o impartire conform unor judecati nu mereu avizate sau obiectiv impartiale.Ati dat chiar si un exemplu cu apa si cafeaua.(un exemplu ce sincer mi s-a parut foarte slab,pt o persoana ca dumneavoastra…).Revenind la idee,vreau sa mentionez ca si eu am probleme cu una dintre dualitati:A/F.Nereusind sa construiesc o interpretare asa cum dumneavoastra ati facut-o in privinta B/R,va intreb:
    In “interiorul” paranormalului,mitologiei,Supranaturalului,exista entitati,fenomene,identitati,et c. care sa defineasca si sa reprezinte RESPONSABILITATEA?
    Noi oamenii vom mai descoperi vreodata o “cale”spirituala(o elita responsabila…),vreun adevar absolut pe baza carora sa existam fara a mai fi ata de responsabili ca acum(exploatarea umana,genociduri,manipulari inumane,et c.)?
    Legat de temele pe care le expuneti si care va reprezinta conditia umana in plan social,simt nevoia sa va transmit cu toata sinceritatea ca ma solicita din ce in ce mai mult.Si pentru asta va multumesc foarte mult.

    Dragos Dumitriu: Credinta inseamna respect. Ori, in istorie, cei care au provocat toate acele nenorociri pe care le mentionati – si multe altele – nu au facut decat sa nu-l respecte pe Cel in care spuneau ca ei cred. Cu mintea lor putina si perversa s-au apucat sa interpreteze cuvintele divine si… a iesit ce a iesit! Nu e vorba doar de crestini… De fapt, cred ca lipsa de respect fata de Divinitate incepe atunci cand incep sa nu mai tin seama de invatatura celui de langa mine – sau de dreptul lui la opinie – si de la omul marunt pe care nu-l mai respecti, ajungi pana la urma la Cel de sus. In fond, calci in picioare o creatie divina…
    Am vorbit de credinta, fiindca o credinta adevarata, indiferent care ar fi aceasta, este calea spirituala de care intrebati.
    Falsul respect, ipocrizia, falsa fervoare – sunt pana la urma o negare a propriei spiritualitati – inclusiv a propriei persoane.
    Sunt incantat de ceea ce ati scris in final, cuvintele respective, pe care le cred sincere, ma bucura mult.

  3. Ophiucus..p-asta de unde ai mai scos-o??!!..ca toti ceilalti care VAD in afara preotilor sunt DE LA DIAVOL ??!! fiti mai selectivi in informatiile care le accesati..daca citesti 20 de carti nu inseamna ca in toate 20 e si adevarul !! majoritatea bibliotecilor si librariilor sunt pline de “maculatura ieftina” pe bani multi, ca sa fac un joc de cuvinte ! iti spun sigur ca intre un basm romanesc si Biblie e o diferenta ca de la Pamint la Luna sau daca vrei si mai departe.Tu care spui ca ai prieteni “Iisusi incarnati” de multe ori te contrazici singur…asta cu IIsusi incarnati care ai zis-o mai demult m-a lasat masca…am auzit multe aberatii la viata mea emise de altii, dar asta a intrecut-o pe toate!

  4. In studiul miturilor dvs cunoasteti foarte multe ..eu recunosc n-am avut interesul, rabdarea necesara pina la aproape 35 de ani sa m-apuc de studiat , insa ceea ce gasesc pe acest site mi se pare minunat ptr ca ma pun la punct cu unele informatii ce n-am avut timp sa le caut..e clar ca n toate miturile exista mai mult decit un “simbure de adevar”, exemplele in timp sunt nenumarate.Mai mult ca sigur Biblia e doar un rezumat..in special Noul Testament..ce s-a scos si de, ar trebui intrebati preotii de la virful conducerii !..insa nu cred ca ceea ce a ramas si citim in prezent sunt povesti in Biblie, nici falsuri grosolane cum acuza multi, nici o metoda de manipulare a maselor( asa cum “marele invatat” Pavel Corut sustine)..probabil Pavel Corut e sg om de pe planeta ce s-a creat singur si n-are nevoie de Dumnezeu. cred ca pe el trebuie sa l intrebam ca le stie pe toate !

    Dragos Dumitriu: Marturisesc ca in privinta modului in care dl Pavel Corut abordeaza subiectul crestinism va dau dreptate. Pe mine, care am dupa cum se vede o viziune deschisa in privinta religiei, ei bine m-au oripilat cateva interventii de-ale dansului. Adica, prin lipsa totala de respect si de tact fata de credinta, de simtirea atator oameni, dansul a dovedit atat o totala neintelegere a fenomenului spiritual – cat si cunostinte superficiale. O spoiala care i-a permis sa jongleze mediatic si publicistic cu cateva inventii credibile pentru a castiga bani si notorietate. Nu spun mai mult, dar credeti-ma ca as putea sa o fac…
    In privinta modului in care a fost utilizat mesajul Christic e alta problema. Argumentatia asa-zis scolastica e penibila si daunatoare de multe ori, argumentele reale de cele mai multe ori lipsesc si discutia e incheiata cu doua trei citate din nu stiu cine sau o interpretare a unor texte…
    Crestinii, ca si cei care urmeaza alte cai de aspiratie catre Divin, au tot dreptul sa creada in Iisus. Dar trebuie sa (se) inteleaga ca si altii au dreptul la propria credinta si mai ales la opinii – mai ales daca acestea nu ataca si nu ofenseaza pe nimeni. In fine, stiu ca aceste principii pot fi imediat atacate de oamenii diverselor biserici – inclusiv a celor crestine – dar ganditi-va bine la invataturile lui Iisus (nu la interpretari!) si veti vedea cine are dreptate.

  5. …si despre faptul ca la un moment dat in istoria umanitatii “s-au amestecat limbile” aici probabil s-au scos unele lucruri din Biblie, e o presupunere a mea..sunt mistere greu de dezlegat cum s-au creat fiecare popor cu limba, obiceiurile, scrisul , tiparul sau genetic sa zic asa..dar e clar ca s-a intervenit de SUS in multe momente de rascruce . popoarele nu puteau aparea la intimplare, nici rasele , nici faptul ca se adapteaza fiecare la mediul in care s-a stabilit, sau acolo au fost lasati!

  6. In completare la ceea ce am scris mai sus despre Pavel Corut , acest om a sustinut intr- dezbatere tv ca stie sigur ca va trai 113 sau 111 ani ( a avut o mica ezitare)..Imi pare sincer rau ptr romanii care salivau dupa operele lui..am pus si eu mina pe citeva carti de-ale lui, nu mai tin minte daca stinga sau dreapta, ptr ca le-am abandonat dupa citeva pagini..asta apropos de ceea ce ni se serveste prin librarii !

    Dragos Dumitriu: No comment, a se vedea raspunsul de mai sus.

  7. Va multumesc pt raspuns.Despre Supranaturalul din vis ce parere aveti,si daca v-ati gandit vreodata sa expuneti pe bolg ceva legat de aceasta tema?poate ca multi nu sunt constienti,dar cu siguranta felul cum reprezentati aceasta cronica,ma face sa cred ca este dinamic,daca nu constructiv pt toata lumea.

    Dragos Dumitriu: Da, aveti dreptate, e o tema excelenta si o voi aborda, alaturi de colegii mei Oreste, Codrin Stefanescu si Anca Boalca in prima conferinta din septembrie. Pentru ca mi-ati dat ideea, tin neaparat sa veniti la conferinta. Oricum, vom mai vorbi pe aceasta tema.

  8. Nici eu nu sunt de acord cu dl Corut, dansul a fost securist stim bine ca pe vremea lui Ceausescu religia era hulita, nu aveau voie sa intre in biserica cei care detineau functii in aparatul de stat. Dumnul Corut este un produs al vremurilor intunecate, credincios, fidel stiintelor exacte, bazate pe cele 5 simturi humanoide primitive, adevarul suprem nu poate fi exprimat prin mijloace umane iar unde stiinta se termina incepe Dumnezeu. Eu am o alta viziune in privinta amestecarii limbilor, cred ca divinitatea ne-a inchis “intrerupatorul” genei telepatiei si prin acest lucru noi ne putem ascunde gandurile, in perioada urmatoare de timp omul si-a dezvoltat graiul fiind tot o forma fizica de manifestare. Cred ca indepartandu-ne de credinta sitematic si adancindu-de in dimensiunea fizica am pierdut calitatile extrasenzoriale ne-am antropomorfizat complet devenind prizonierii celor 5 simturi iar aparatura stiintifica este doar o extensie a simturilor, aparatele masoara efectele nu dezvaluie cauzele, stiinta actuala nu este utila pentru a ne relata adevarata realitate.

    Dragos Dumitriu: Va inselati in cel putin doua locuri – dl Pavel Corut nu a fost securist, a lucrat in informatii militare, ceea ce e cu totul altceva, si, doi, tocmai ca nu cred ca are un atat de mare respect pt stiinta, nici cunoastere, fiindca atunci ar fi stiut ca nimeni nu detine adevarul absolut. Am spus-o si in alte articole, genii ale stiintei, precum Einstein sau Schroedinger, de exemplu, si-au dat seama de limitele stiintei si de faptul ca exista si altceva, dincolo… Dl Corut cred ca a inceput sa creada in propriile fictiuni si personaje, fapt des intalnit la scriitorii de succes (comercial). In privinta stiintei actuale, personal cred ca e foarte utila pentru cunoastere, a o ignora inseamna sa negi munca devotata a sute de generatii de oameni cu idealuri nobile. Religiile sunt o acordare a spiritului uman cu divinitatea, dar stiinta, educatia si cultura te fac demn de capacitatile pe care ti le-a dar divinitatea. In orice caz, stiinta nu e de dispretuit sau de ocolit. Iar pentru un om care cauta spiritualitatea stiinta nu trebuie confundata cu Divinitatea, dar nici cu antonimul acesteia.

  9. Foarte greu demers!Cum sa facem deosebirea intre ce a fost cu adevarat si ceea ce s-a dorit sa fie varianta oficiala la un moment dat.De ce sa credem ca omul de acum 2-5-6- mii de ani a fost altfel ca cel de-acum?Si atunci si acum a dorit puterea,bogatia,pretuirea celor din jur.Un numar foarte mic si-a dorit sa afle si sa experimenteze adevarul. Iisus a venit si a trait printre noi,in legile de atunci,a vrut sa arate maretia fiintei umane,a vrut sa impace pe om cu Dumnezeu care-l crease si care se indoia de reusita proiectului devenit prototip.El a invatat omul ceva si omul a dat nastere a mii si mii de variante,dogme,secte.De ce sa nu credem posibil ca si omul sumerian,evreu,egiptean,incas etc sa fi facut la fel cu zeii lor?De unde putem face deosebirea cand noi nu o putem face cu credintele noastre care sunt mai aproape in timp.In articolul despre Enkidu si felul in care Lilith il transforma intr-o fiinta superioara celei de dinainte spuneti ca l-a dus alaturi de ceilalti oameni,care daca el a fost primul prototip?Influenta ei este benefica,il scoate din categoria de animal,din cate imi aduc aminte din legenda lui Ghilgames ( care se pare ca este cel mai vechi epos al omenirii care ni s-a transmis )cei doi se cunosc si traiesc o mare prietenie,moartea lui Enkidu ii provoaca o mare durere lui Ghilgames.Voi reciti legenda ca n-o mai stiu prea bine si este tulburator sa descoperi in ea ce gandeau oamenii acum mii de ani.Si pe mine ma deranjeaza ca se judeca cu masuri diferite acelasi lucru si nu este in regula.Si pe mine ma doare ca sa-u comis si se mai comit atrocitati in numele “Domnului”.Nu este decat efectul influentei prin care unii oameni si-au aruncat micimea,ambitiile,refularile asupra unor suflete mai putin pregatite sa se apere.Este foarte interesant sa vad cum veti aborda subiectele urmatoare si ce metoda de studiu veti alege.M-a impresionat mereu puterea cu care H.Schliemann a crezut in visul sau si l-a transformat in realitate.

    Dragos Dumitriu: Ati observat foarte bine – il duce in cetate, in care cetate daca el era primul om? Da, eu cred ca e o relatare singulara despre primul om evoluat – nu creat prin interventia divina, ca Adam, Adamu, Adapa sau alte denumiri de sorginte sumeriana. Asa cum sunt locuitorii acelei cetati – Surupak-ul lui Ghilgames. Repet, e o ipoteza care imi apartine, pana la urma o interpretare.
    Si mie mi s-a parut fascinant destinul lui Schliemann, ca si al lui Daenikan…
    Ma bucur ca ati intervenit in fine la acest articol care, in mare masura, a fost scris datorita unei interventii a dvs. Sunt de acord cu modul in care il priviti pe Iisus, dar ma intreb de ce niciodata, din Sumer si pana acum, aceste impulsuri catre bine, precum zeii, ingerii, Messia nu au reusit sa indrepte corabia omenirii – si chiar a fiintei umane – catre un liman al binelui?

  10. H.S.a fost printre putinii oameni care au avut marea bucurie sa-si vada visul copilariei implinit!Cati oameni pot gusta aceasta fericire?Putini.Nu stiu d-le D Dumitriu de ce asa de greu iese la suprafata lumina din om,de ce asa de usor iese partea noastra intunecata,de ce atunci cand credem ca am reusit sa evoluam,ne bucuram ca anumite rele nu le mai facem, se intampla ceva si ne rostogolim aproape de unde am plecat.Eu cred ca nici Mesia nu a reusit cu marea majoritate a oamenilor sa-i indrepte catre un liman al binelui pt. ca atunci,omul l-a ales pe Barabas.Poate daca nu il alegeam pe Barabas eram altfel.Dar asa…daca va ganditi bine la tipologia lui cam asa suntem si noi.Din fericire nu toti,sunt multi oameni care s-au ridicat deasupra nivelului general si ei ne mai inalta si pe noi.

  11. I simply want to mention I’m new to blogging and site-building and honestly loved this blog. Almost certainly I’m likely to bookmark your blog post . You definitely have tremendous posts. Thanks for sharing with us your website.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *