Parașuta încetinește căderea folosind rezistența aerului: pânza deschisă prinde multă suprafață de aer, iar forța de frânare ajunge să echilibreze greutatea, deci viteza nu mai crește. Se deschide prin tragerea unei parașute mici, care scoate pânza principală. OrizontNews explică fizica din spatele ei.
Fenomenul pare simplu, dar are în spate legi fizice clare. Pentru subiecte de acest fel, explicațiile științifice de pe OrizontNews sunt cel mai bun punct de pornire.
Gravitația trage, aerul se opune
Gravitația atrage orice corp spre sol cu o forță proporțională cu masa lui. În absența aerului, un obiect ar cădea cu viteză tot mai mare. Pe Pământ, însă, atmosfera se opune mișcării. Cu cât corpul merge mai repede, cu atât rezistența aerului crește.
La un moment dat, forța de frânare devine egală cu greutatea. Atunci accelerația dispare, iar corpul cade cu o viteză constantă, numită viteză limită.
Poziția corpului contează și ea. Un om care cade cu brațele și picioarele întinse expune o suprafață mai mare decât unul care se așază cu capul în jos, deci cade mai încet în prima poziție.
De ce o pânză mare face diferența
Rezistența aerului depinde de suprafața pe care corpul o expune curentului de aer, de forma lui și de viteză. O parașută deschisă are o suprafață de multe ori mai mare decât a unui om în cădere liberă. Așa, viteza limită scade mult, iar aterizarea devine posibilă fără rănire gravă.
Pânza nu este complet etanșă. Orificiul de la vârf și mici deschideri permit aerului să iasă controlat, ceea ce o face mai stabilă.
Cum se deschide, pas cu pas
- Parașutistul trage mânerul care eliberează o parașută mică, numită pilot.
- Pilotul prinde aerul și trage după el pânza principală din rucsac.
- Pânza se umflă și își ia forma de aripă.
- Viteza scade brusc, iar parașutistul simte o smucitură.
- Apoi pilotează spre zona de aterizare, folosind sforile de comandă.
Smucitura de la deschidere se explică tot prin fizică: într-un interval scurt, viteza mare de cădere trebuie redusă brusc, iar forța care face acest lucru se transmite prin hamuri către corp. De aceea, deschiderea se proiectează treptat, cu elemente care întârzie umflarea pânzei.
Ce se schimbă în funcție de tipul de parașută
- Rotundă: frânează bine, dar se dirijează greu.
- Tip aripă (rectangulară): se dirijează precis și permite o aterizare blândă.
- De rezervă: este împachetată separat și se folosește dacă principala nu funcționează.
- Pentru marfă: este folosită pentru a coborî încărcături grele.
Rolul Pământului și al atmosferei
Coborârea cu parașuta depinde de două condiții ale planetei noastre: gravitația și densitatea aerului. Pe un corp cu atmosferă foarte subțire, parașuta ar frâna mult mai puțin. Dacă vrei să înțelegi de ce aerul de aici face atât de mult, vezi pagina despre Pământul, atmosfera și gravitația.
De ce nu orice cădere se termină cu o deschidere
Parașuta trebuie deschisă la o înălțime suficientă pentru ca pânza să aibă timp să se umfle complet. De aceea, sportivii folosesc altimetre și, adesea, dispozitive care deschid automat rezerva, dacă a fost depășită o înălțime critică.
Recomandare practică
Dacă te atrage saltul cu parașuta, începe cu un curs organizat de un instructor autorizat, într-un centru recunoscut. Echipamentul se verifică și se împachetează după reguli stricte, iar improvizațiile nu au loc aici. Pentru alte explicații despre cum funcționează lumea fizică, rămâi la OrizontNews.
